Nu am obiceiul…
… să scriu despre filmele care le văd. În principal, fiindcă nu văd multe, dar şi pentru că multe nu sunt excepţionale. Bune, da… dar nu excepţionale. Desigur fiecare are părerea lui despre ce înseamnă “excepţional”, dar cum blogul ăsta este “Ceferistu”, o să aflaţi doar despre ce găsesc eu excepţional.
Plictisit de jocuri şi de facultate (ca orice student, de altfel), am zis să îmi dedic câteva ore pe noapte să mai vizionez câte ceva. Am văzut Terminator 3 şi 4, filme bunicele. Am treminat de vizionat Seinfeld ( în sfârşit). Finalul a fost… ciudat. Un serial bun, dar parcă totuşi îi lipseşte ceva. Am văzut District 9, un SF de asemenea bunicel. Însă nu despre astea vreau să scriu.
Piercing, tatuaje…
… sau poate operaţi estetice mai “speciale”. Lucruri pe care eu le-aş încadra uşor sub denumirea de body art. Am început să apreciez acest gen de artă cam în perioada când orice puştan devine… mă rog, un puştan mai mare. Adică prin liceu, când hormonii zburdau liberi prin sistem şi muzica “zvăpaiată” era ceva sfânt. Desigur că atunci şi poeziile sumbre sau îmbrăcămintea ciudată văzută la cântăreţii preferaţi erau de natură aproape divină, dar spre deosebire de acestea, body art-ul a rămas încă în admiraţia mea chiar şi după ce tricourile cu scheleţi, chitarele electrice şi fascinaţia cu macabrul au devenit doar o fază din trecut.
A bea sau a nu bea…
… asta este întrebarea. Şi eu ştiam răspunsul aseară înainte de petrecere. Şi mai ştiam şi că nu o să le combin… lucru care mi-a scăpat din vedere după ce s-a dus berea.
Şi azi am cam regretat. Durerea de stomac şi cap au fost totuşi suportabile, graţie antrenamentului şi a faptului că am băut şi nişte apă înainte de culcare.
Muzica de pian…
… este ceva special, apreciată de relativ puţină lume, apărută cam prin secolul XVII, după ce unu din Padova a zis că o coardă sună mai bine dacă o loveşti cu ciocanul. Cred că ştia ăla ce ştia, că acum se plătesc bani buni ca să vezi pe cineva făcând asta.
Am încercat să fac o mică listă cu piese preferate de mine, pentru cei care împărtăşesc pasiunea.
Întrucât…
… obiectele făcute manual sunt mereu mai preţuite de cei care le cumpără, mulţi îşi folosesc talentul pentru a crea ceva unic, ceva original, ceva care să zică “asta sunt eu.. aici mi-am turnat esenţa şi sper ca vei aprecia asta”.
O cunoştinţă pe care o cunosc eu (asta ca să nu fie prea corect articolu’) este împătimită cu patimă de brăţări care se pun la încheieturi. Şi din această patimă a ieşit acest articol.
Ceva simplu şi frumos, sper să apreciaţi.
Nu ştiu cum…
… este cu criza asta, dar din punctul meu de vedere, soluţiile care le tot găsesc aleşii noştri sunt numai tâmpenii şi aberaţii născocite de “muritorii ăia de foame” de la putere.
Mai nou, bugetarii vor fi trimişi forţat în concediu fără plată timp de o săptămână. Şi prin bugetari mă refer la medici, profesori şi poliţişti. Nu am auzit frate de disponibilizări în rândul guvernanţilor. Ni se promite marea cu sarea pentru un vot, şi când se văd aleşi, fură cu două mâini.
Dulce Românie, dragi români, îmi este sincer ruşine.
Ce este nou…
… în viaţa unui ceferist? Destul de multe, aş îndrăzni să spun. Vestea cea mai mare ar fi că am renunţat la plete… oarecum. Le mai am puse la păstrare, că am înţeles că se vinde bine părul.
Am întâlnit în perioada asta un personaj… interesant. La câte ore pe zi dedic eu calculatorului, mă consider cel puţin împătimit (să nu zic maniac), dar persoana asta este la un cu totul alt nivel. Read the rest of this entry »
Pentru cei…
… mai plictisiţi ca mine, dati un click (zilnic, dacă vreţi) aici . Pentru cei care totuşi vreţi să şi citiţi vreo două cuvinte, o să scriu un articol cât de curând.
