Ceferistu’

După recenta petrecere LAN, speram să prind ceva mai mult somn. Dar cum domnul Murphy şi-a făcut prezenţa (în persoana lu’ Radu – vezi postu-ul “A venit primăvara”) a trebuit să anulez planurile de activitate hibernală. Şi cum de mult nu mai făcusem un grătar pe cartodrum la miezul nopţii am zis: “Eh.. de ce nu?”.

Plecarea a fost pe la ora 00.00 şi în scurt timp aveam tot ce ne trebuia pt grătar (Lupu ştie mai bine ), deci la ora 2 m-am putut apuca de tăiat lemne. Radu a despicat cateva scândurele uscate şi semiputrezite, dar eu am avut noroc, nu am prins decât o ditamai bucată de lemn de fag. Cu noduri. După ce am încercat să îl sparg (rezultatul fiind cateva bucăţi bune şi multe scobitori) am început un foc.

Desigur toţi ne pricepem să facem câţiva mici la grătar, însă restu se pricepeau şi mai bine la stat în maşină la căldură uitându-se la mine cum torturez mititeii desupra jarului. Eh asta este, măcar mi-am etalat calităţile de bucătar: unii mici chiar păreau comestibili. De la distanţă. Noaptea. Noroc de muştarul dublat cu hrean.. mai masca gustul.

Una peste alta a fost încă o noapte pierdută cu folos.

Am ajuns acasă odată cu răsăritul soarelui. Toată lumea dormea. Dacă nu miroseam a “grătărist” nu şi-ar fi dat seama nimeni că nu am fost acasă noaptea.

Cum zice moldoveanu’: Viaţa e scurtă. Dacă nu o putem lungi… hai s-o facem lată.