Cu plete adânci!

…totuşi nu e bine…

Tecuci part 1

Mi-am petrecut sejurul în Tecuci, metropola tuturor posibilităţilor. După o călătorie pe tren (personal) în cabină cu 5 ceferişti deja eram pregătit pentru distracţii. Că doar de aia am vizitat Tecuciul… să particip la majoratul vară-mii. Sosesc în gară. Telefon mătuşa

“Am ajuns. Sunt în faţa gării.”

“Bine, hai că vine acum Tonu (unchiul Antonel) cu maşina.”

Şi în nici 10 minute opreşte unchiul în faţa mea cu un Merţan în 2 uşi, 4 locuri (să văd dacă ghiciţi despre care merţ vorbesc). Un mostru. Maşină de servici. Maşina personală este un Clio Symbol. În fine, ajungem acasă, îmi dă cheia, el se întoarce la servici.

La 11.00 vine vara de la şcoală.

“Laaaaaa Muuuuuuuulllţii Aaaaanii!”

Se împart nişte pupici şi un cadou, apoi hai să mâncăm. Ea un ardei umplut, eu doua castroane de ciorbă. Terminăm, telefon mătuşa. Până vine acasă poate tăiem ingrediente pentru salată Beuf. Desigur… de ce nu?. Începem. Eu mă ocupam de carne: o felie mie două la salată, desigur. Terminăm. Vine mătuşa.

“Hai nu mănânci?”

“Abia am mâncat, dar nu-i problemă, mai incape.”

Terminăm. Mă foiesc puţin pe le teveu. Vine unchiu.

“Hai Andrei să mâncăm.”

“Hai.” ce naiba, nu sunt la regim.

Terminăm de mâncat… iar. Deja era târziu. Hai să mergem prin oraş. Ne găsim cu Dada (izbitul vară-mii) şi merem în Ramfu (un club). Luăm loc, comandăm ceva, vorbim. Dar cum nu se putea să iasă prea bine, îşi fac apariţia doi “roackeri”. Unu din ei mi-a captat atenţia prin masculinitatea ce o emana: tricou cu emblema “Viva la revolucion” pe care era scris (cu marker-ul) “kill your idols”. Desigur şi el fuma (am observat că aproape tot tecuciul fumează) dar nu orice ţigări, ci ţigări pentru bărbaţi adevăraţi: Vogue (slim-uri). Clar. Bărbatul secolului. Desigur el nu fusese invitat să stea cu noi. Varsă un suc. Dada ii atrage atenţia. Replica:

“Unde vrei să rezolvăm asta? Aici sau afară?”

Se ridică uşor, apucă scaunul si vrea să i-l spargă de cap. Ratează. Colectează nişte pumni. Intervine lumea. Se despart. Se calmează spiritele.

Tipul vorbeşte primul:

“Ştii eu sunt beat. Nu trebuia să mă provoci.” în jurul ochilor deja apăruse o culoare albastrie foarte sănătoasă.

Termină sucul. Pleacă.

Dada: “Băi care m-a ţinut de stânga, că cu aia dau mai bine?”

Terminăm şi noi. Plecăm. Prea devreme. Hai la o pizza (şi aşa nu mai mâncasem de mult). Halim cate o pizza. Se face 2. Plecăm acasă.

Asta e. Trebuie să ne pregătim pentru a doua zi: petrecerea în familie.

To be continued (în următorul post)

martie 24, 2008 Scris de ceferistu | Aberaţii | | 7 Comentarii