Cu plete adânci!

Trezirea a fost dată la ore inumane: nici 10.00 AM nu era. Desigur eu am avut motivul meu să mă trezesc: Dimineaţa aduce cu ea un mic dejun. Vară-mea mai puţin dornică de trezire. Nu-i nimic. Doar nu o să fie singura care doarme. O trezeşte mătuşa. Mâncăm. Puţin aşa să avem energie de drum: ouă, salam, şuncă presată (din belşug). Terminăm. Uncheşul şi matuşica pleacă la casă (au şi apartament şi casă) să se apuce de preparat ospăţul din seara respectivă. Eu rămân acasă cu vara să instalăm uindous icspe (tradus windows xp). Mă apuc de treabă. Termin relativ rapid. Instalez antivirus. Surpriză. Tot ce înseamnă “.exe” e infectat. Ce să facem… vară-mea nu voia a pierde muzica şi pozele. Le mutăm pe o partiţie separată.

Formatez.

Reinstalez.

Drivere.

Programe.

Termin.

Hai la casă. Ajungem. Lumea deja începe să se adune. Verişoara vară-mii arunca priviri suspecte spre mine (de înţeles, doar era un intrus cu plete pe acolo). Apoi o întreabă:

“El e gagiul tău?”

“Ce-ai fată? El e vărul meu din partea lu’ tata.”

Se rezolvă dilema. Apare toată lumea. Începe o cină civilizată. De terminat oricum se termină…  să zicem mai puţin civilizat. Se adună mâncarea pe masă (deja îmi sclipeau ochii) şi se pune lumea pe basculat. Eu nicidecum mai prejos. Două porţii de ciorbă de burtă, două pulpe de pui (rasa Găinosaurus Rex, dacă judecai după marime) şi un piept (toate la grătar), o porţie de salată beuf şi după care tort.

Între timp se încep discuţiile, se golesc cănile de vin (a ‘inşpea oară). Găseşte lumea o chitară amărâtă (o coardă lipsă, una înnodată). Unchiul cântăreţ. Vine şi dedicaţia:

“Bagă una da să nu fie cu Foaie Verde.”

………………………………………….

“Mă căcai în fuuuunduuuu curţii…….”

Şi desigur nici un repertoriu nu e complet fără :

” M-am născut între Carpaţi măăăăiii…..”

Încep să compună rudele remixuri, variante personalizate, se mai duc încă ‘inşpe căni de vin. Se plictiseşte lumea de cântat. Încep povestirile.

” Mai ţii minte cand stateam şi făceam autostopu’? A oprit ala cu TV-ul (dubiţă mai veche). Noi în spate, el cu o gagică în faţă. Şi e drum lung între Galaţi şi Tecuci. Ne-o tăiat pi..rea. Şi doar nu era să îl deranjăm. Facea şi el o vrăjeală cu gagica. Noi cu rându. Unu stătea în faţa geamului să nu vadă, unu îşi facea nevoile în spatele dubiţei. Când ajungem la destinaţie, ne dăm jos. Omu vede lichid scurgându-se din spatele dubiţei… Mă o fi curgând ulei, benzină, lichid de frână. Bine că nu s-a înduplecat să miroasă.”

Poveştile continuă, dar eu cu vară-mea trebuie să plecăm iar în oraş. Asta este. Mergem, bem un suc. Ne plimbăm o leacă. Ne întoarcem. Mie iar îmi este foame. Hai la casă să halim. Ajungem, iar basculez. O porţie de ciorbă de burtă, o pulpă la grătar şi vreo 7-8 ciuperci (tot la grătar) cu smântână.

Cât am mâncat acea memorabilă sâmbătă, pot spune că aproape ştiu ce înseamnă pentru o femeie travaliul.