M-am întors….?
Ştiu, ştiu… a trecut ceva vreme de la ultimul articol. Dar, cum spuneam cuiva odată, când nu mi se întâmplă nimic interesant (şi relativ amuzant) nu prea mă îndemn la scris. Desigur nu vreţi să vă plictisesc cu poveşti lacrimogene sau cu lucruri nesemnificative. Desigur nu pot să zic nici că săptămâna a trecut fără evenimente.
Luni, de exemplu, mi-am petrecut ziua sub deviza “Ce-şi face omul cu mâna lui… se numeşte lucru manual, desigur”. Ca să fiu mai precis, pentru cateva preţioase momente am revenit la stadiul intelectual tardiv, în care decupatul şi lipitul reprezentau o activitate incredibil de captivantă. Obiectul atracţiei irezistibile era desigur o bucată de duplex, pe care cu multă dibăcie şi înjurăturile adiacente încercam să o transform într-o bucată de recuzită demnă de a fi folosită într-o piesă a ăluia…. Şachespeare. Mai exact în capodopera “Visul unei nopţi de vară”. Şi bucata de recuzită era o coroană sub forma unui turn cu creneluri, reprezentând un zid…. zid prin care eroii piesei interacţionau (INFORMAŢI-VĂ, inculţilor, citind o carte… aşa ca mine :-”). Oricum, a fost un succes. Aş zice unul pozitiv chiar.
Dar destul pentru un singur articol. Evenimentul pricipal al săptămânii îl las pentru mâine.
P.S. Acest eveniment implică un grătar, după cum mulţi ar fi intuit.
