Ceferistu’

Din jurnalul unui om fericit.

“12. Aug.
Ne-am cumpărat o casă nouă în Canada. Sunt foarte emoţionat.
Aici e atât de frumos. Munţii sunt de o splendoare nedescrisă. Abia aştept să îi văd acoperiţi de zăpadă.

14. Oct.
Canada. E cea mai frumoasă ţară de pe Pământ.
Frunzele au primit toate acele minunate nuanţe de culoare galbenă şi portocalie. M-am plimbat cu maşina prin natură şi am văzut câţiva cerbi.
Sunt atât de graţioşi. Cerbii sunt cele mai frumoase animale.
Cred că am ajuns în paradis. Iubesc Canada.

11. Nov.
Ziua sărbătorii naţionale. În curând începe vânătoarea cerbilor. Nu îmi vine să cred că cineva poate să ucidă un animal atât de frumos.
Sper ca va ninge în curând. E atât de frumos aici.

2. Dec.
Azi noapte a nins pentru prima oară. M-am sculat şi am văzut că este alb peste tot ca în cele mai frumoase vederi. Am ieşit afară, am curăţat în faţa casei şi apoi ne-am bătut cu bulgări de zapada (eu am câştigat).
Când a trecut maşina de curăţat zăpada am curăţat din nou în faţa curţii. Ţară deosebită. Iubesc Canada.

12. Dec.
Azi noapte a nins iarăşi. Maşina a curăţat zăpada din nou. Ne-a blocat intrarea în curte. Aici e splendid.

19. Dec.
Azi noapte a nins iarăşi. N-am putut să scot maşina să merg la lucru. Aici e într-adevăr foarte frumos numai că sunt obosit de curăţat zăpada la lopată. Din nou maşina aia blestemată de curăţat.

22.Dec.
Căcatul ăsta alb nu s-a oprit toată noaptea. Am bătături la mâini de la lopată şi mă doare spatele. Maimuţa cu maşina parcă se ascunde dupâ colţ şi aşteaptă să termin de curăţat în faţa curţii. La naiba.

25. Dec.
Crăciun Fericit pe naiba. A nins din nou. Zăpada asta nenorocită. Dacă îl prind pe homosexualul ăla cu maşina îl omor. Futu-le mama lor că nu aruncă mai multă sare pe şosele.

27. Dec.
Azi noapte iarăşi zapadă. Ies de trei zile din casă doar să dau cu lopata într-una după ce trece maşina. Nu pot pleca nicăieri, auto este blocat sub un deal de zapadă şi mai e şi foarte frig pe deasupra. Au spus că la noapte va mai cădea înca 30 cm de căcatul ăsta de zăpadă.

28. Dec.
Prognoza a fost proastă. S-au mai depus 50 cm, nu 30 cm. Dacă se continuă aşa nu se va topi până la vară. Maşina de curăţat a ramas blocată şi maimuţoiul a venit la mine să îmi ceară lopată. I-am spus că am rupt deja 6 curăţând rahatul ce mi l-a aruncat în faţa curţii. Era cât pe ce sa îi dau în cap cu lopata.

4. Jan.
Am ieşit din casă în sfârşit. M-am dus până la alimentară să cumpăr de mâncare şi la întoarcere am lovit un cerb. Auto avariat în valoare de $3000. Bestiile de cerbi trebuie omorâte. Sunt peste tot. De ce oare nu i-au omorât vânătorii toamna trecută?

3. Mai
Am dus maşina la mecanic. Incredibil cât de mult a ruginit de la sarea aia nenorocitâ care se aruncă peste tot, tot timpul iernii, ca să topească zăpada.

10. Mai
Mă mut în Florida. Nu îmi pot imagina cum cineva normal poate trai în Canada asta !!”

…acasssssă. În sssfârşşşşit. A fossssst un weekend desssstul de interessssant. Trebuie sssssă recunossssc că Bucureşşşşştiul nu esssste aşşşşa de nassssol pentru o vizită. Nu aşşşş putea sssssă locuiessssssc acolo, dar essssste plăcut pentru câteva zile.

Am vizitat parcul Cişşşşşmigiu, parcul Carol şşşşşi am fossssst la cursssse FIA GT. M-am plimbat cu metroul în lung şşşşşşşi-n lat. Am văzut de aproape gara de nord şşşşşi am făcut pe bucătarul acasă la Sssssschumi. Pizza, cartofi pai cu nemiluita. Cam cu asssssta am delectat fetele… şşşşi pe George.

Bucureşşşştiul vechi (Lipssssssscani parcă) m-a impressssssionat dessssstul de mult. Era o atmosssssferă foarte… “issstorică”, clădiri vechi, localuri de cabaret… tot ce mai lipsssea erau nişşşte maşşşini de epocă.

Cred că mi-am ssssatissssssfăcut curiozitatea assssupra Bucureşşşţiului pentru vreo 2-3 ani.

…zilele astea câte ponoase trag din faptul că sunt (sau sunt considerat) rocker. Sigur, stilul în care îmi ţin părul şi 50% din muzica mea indică în direcţia asta. Dar totuşi, doar 50%, şi chiar şi procentajul ăsta consistă în maxim 150 de piese cât de cât melodioase… nu zgomot. Şi mai este  înca un 50% acolo care pretind că mă distanţează foarte mult de majoritatea afonilor care ne încojoară. Câţi au auzit de Antonin Dvorak, de Aram Khachaturian sau Edvard Grieg? Sau câţi ştiu măcar 3 opere ale faimoşilor Mozart, Beethoven, Bach sau Ceaikovski… sau măcar numele lor complet. Că de ascultat, puţini ascultă din pură plăcere, şi nu doar să pară “dăştepţi, bă”.
Şi nu doar marii compozitori sunt de ascultat. Foarte multe formaţii actuale se descurcă foarte bine la compus. Un exemplu foarte bun este Secret Garden, o formaţie de muzică de cameră, care au dus vioara, flautul şi pianul mai departe, le-au împletit cu sunete moderne sintetizate.
Dar desigur muzica bună nu se opreşte aici. Nu am şi nici nu voi avea nici o problema cu muzica popularş şi ţigăneasca. Prima este folclor, şi e adevărat ca numai “bătrânii” ştiau să cânte. Şi la muzica ţigănească… e greu să nu apreciezi acordeonul cântat de un cunoscător şi nişte alamuri confecţionate în corturi. Exemplul cel mai bun este Goran Bregovic.
Aş vrea măcar o dată să mă duc la opera din Sydney, sau oricare alta. Să văd cu ochii mei virtuozi şi să aud… muzică.

… în sfârşit a plouat. Mai ales că zilele trecute mă simţeam ca un mic pe grătar. Sau mai bine zis o bucată de porc cu slănină (ce porc sunt :X… George ştie). Şi a venit exact la momentul oportun ruptura cerurilor. Deja terminasem de jucat baschet, sucul era băut, chipsurile erau mâncate şi grădina plimbată. Am ajuns acasă exact când şuvoaiele dădeau în clocot, dar spre norocul meu celularul a avut grijă să mai ies o tură afară, în potop. Mama. Tocmai ieşea de la serviciu şi avea nevoie de şofer. Măcar monstru’ galben e cât de cât…. fără găuri în plafon.

Traficul era frumos, vedeam aproape 400 metri în faţa maşinii… cu ştergătoarele la maxim. Dar umezeala din aer nu conta pentru taximetrişti… ca ziua pe uscat se conducea, chit că abia se vedea strada din cauza apei. Oricum, am avut ocazia să spăl pe ochi un pieton, dar nu prea conta… deja prinsese miezul potopului şi contribuţia mea a fost neglijabilă… nu am găsit nici o bucăţică de carne în frigider.

Încă o zi pierdută cu folos.

… unui cititor voi dezvălui o bucată de informaţie asupra aparaturii cu care lucrez.

Teodolitul este un instrument de măsurare a unghiurilor orizontale (unghiului faţă de zenit) şi verticale (faţă de orizont) , fiind utilizat în geodezie, minerit. Măsurătorile se fac cu ajutorul unui stativ care este reglat (calare) perfect orizontal cu ajutorul a două nivele cu bulă de aer (nivelă sferică şi nivelă torică), instrumentul este dotat cu o lunetă cu ocular gradat cu rolul de ajutor al operatorului pentru vizarea exactă a unui punct de pe teren, unghiurile verticale sau orizontale se determină cu ajutorul unor cadrane gradate (goniometru). Predecesorul teodolitului fiind Dioptra (antichitate), Azimutalquadrantul (prin anii 1500) fiind folosite în tirangulaţie şi astronomie. La teodolitul cu repetiţie prin însumarea unghiurilor creşte precizia de măsurare a unghiurilor, iar cu ajutorul Tahimetrului cu reducţie se pot măsura distanţa şi gradul unei curbe, care în prezent se realizează cu ajutorul laserului sau pe cale electronică (staţii totale).

În poză este Theo 020, un teodolit pe care eu însumi am lucrat.

Nu se mai poate dom’le. Este incredibil de cald. Şi faptul că sălăşluiesc în oraşul ăsta industrial nu ajută cu nimic. 2 ore am fost azi pe afară. Noroc de o bucată de pânză pe capul meu, că altfel la noapte s-ar fi învârtit casa cu mine.

Nici nu aş fi ieşit din casă mai devreme de 20.00, dar când şefu sună să mergem la o lucrare, nu putem să zicem nu, mai ales că ies bani frumoşi. Şi uite aşa abordez eu traficul infernal pe căldura asta imbecil de mare. Vreo 2 “şoferi” erau să mă servească, că doar e legea aia nouă… dacă ai lămâie în geam, pierzi prioritatea. Eh, măcar monstruleţul galben a mers decent.

P.S. Pe faleză se va contrui un parc pentru “sk8teri”. Asta am măsurat azi.