Şi din nou…
… sunt plăcut surprins de anumite persoane. Acum 3 zile am avut o “discuţie” cu cineva la care ţin. Am spus ce aveam pe suflet. Dar cine ştie, poate doar aveam nevoie să mă descarc pe cineva. Oricum, important este că am zis unele lucruri, păreri personale. Şi discuţia nu a mers tocmai bine. Spre sfârşit deja ştiam că va fi ultima discuţie cu acea persoană în calitate de prieteni.
Azi însă am avut o surpriză plăcută. Acea persoană a reuşit să treacă peste ce am îndrugat şi a aruncat câteva vorba şi în direcţia mea. Nu multe, doar destule pentru a semnifica o şansă.
Când stai să te gândeşti, faptul că nu avem decât prisma personală prin care să judecăm anumite lucruri, ne face să personalizăm adevărul, să-l facem “adevărul nostru”. Este imposibil de zis care este adevărul cu adevărat, este prea relativ.
Temă de gândire: 2+2=4… adevărat? Da, dar de ce? Dacă mâine când ne trezim, 90% din oameni va spune că 2+2=7, atunci care ar fi adevărul?
