Ceferistu’

…zilele astea câte ponoase trag din faptul că sunt (sau sunt considerat) rocker. Sigur, stilul în care îmi ţin părul şi 50% din muzica mea indică în direcţia asta. Dar totuşi, doar 50%, şi chiar şi procentajul ăsta consistă în maxim 150 de piese cât de cât melodioase… nu zgomot. Şi mai este  înca un 50% acolo care pretind că mă distanţează foarte mult de majoritatea afonilor care ne încojoară. Câţi au auzit de Antonin Dvorak, de Aram Khachaturian sau Edvard Grieg? Sau câţi ştiu măcar 3 opere ale faimoşilor Mozart, Beethoven, Bach sau Ceaikovski… sau măcar numele lor complet. Că de ascultat, puţini ascultă din pură plăcere, şi nu doar să pară “dăştepţi, bă”.
Şi nu doar marii compozitori sunt de ascultat. Foarte multe formaţii actuale se descurcă foarte bine la compus. Un exemplu foarte bun este Secret Garden, o formaţie de muzică de cameră, care au dus vioara, flautul şi pianul mai departe, le-au împletit cu sunete moderne sintetizate.
Dar desigur muzica bună nu se opreşte aici. Nu am şi nici nu voi avea nici o problema cu muzica popularş şi ţigăneasca. Prima este folclor, şi e adevărat ca numai “bătrânii” ştiau să cânte. Şi la muzica ţigănească… e greu să nu apreciezi acordeonul cântat de un cunoscător şi nişte alamuri confecţionate în corturi. Exemplul cel mai bun este Goran Bregovic.
Aş vrea măcar o dată să mă duc la opera din Sydney, sau oricare alta. Să văd cu ochii mei virtuozi şi să aud… muzică.

… în sfârşit a plouat. Mai ales că zilele trecute mă simţeam ca un mic pe grătar. Sau mai bine zis o bucată de porc cu slănină (ce porc sunt :X… George ştie). Şi a venit exact la momentul oportun ruptura cerurilor. Deja terminasem de jucat baschet, sucul era băut, chipsurile erau mâncate şi grădina plimbată. Am ajuns acasă exact când şuvoaiele dădeau în clocot, dar spre norocul meu celularul a avut grijă să mai ies o tură afară, în potop. Mama. Tocmai ieşea de la serviciu şi avea nevoie de şofer. Măcar monstru’ galben e cât de cât…. fără găuri în plafon.

Traficul era frumos, vedeam aproape 400 metri în faţa maşinii… cu ştergătoarele la maxim. Dar umezeala din aer nu conta pentru taximetrişti… ca ziua pe uscat se conducea, chit că abia se vedea strada din cauza apei. Oricum, am avut ocazia să spăl pe ochi un pieton, dar nu prea conta… deja prinsese miezul potopului şi contribuţia mea a fost neglijabilă… nu am găsit nici o bucăţică de carne în frigider.

Încă o zi pierdută cu folos.