Am zis…
… să nu las să treacă luna fără un articol nou. Deşi de ceva vreme sunt puţin mai puţin vorbăreţ, puţin mai deloc social… doar aşa, cât să nu dau de bănuit.
Nu ştiu exact ce anume mă face să am o aşa stare. De fapt, nu ţin minte să fi scris un articol care să fie “vesel” de ceva vreme. Şi partea nasoală este că încep să mă obişnuiesc aşa. Mereu îmi spun “mâine sigur voi face….” dar au trecut ceva “mâine” şi tot acelaşi lucru îl fac. Nimic.
Sunt sigur…
… că eventual în viaţă voi întâlni femeia perfectă pentru mine… şi atunci îi voi lua mâna în mâna mea, o voi privi în ochi şi îi voi spune:
“Îmi pare rău, sunt căsătorit.”
O melodie impunătoare…
… care nu îşi pierde din calitate indiferent de câte ori o ascult. Este un imn latin din secolul XIII scris de Thomas de Celano. Un poem latin medieval, ce diferă de latina veche prin accent şi rimă. Poemul descrie Ziua Judecăţii, când ultima trompetă cheamă sufletele în faţa tronului Domnului, sufletele curate fiind salvate, restul fiind aruncate în flăcările Iadului.
Ce fiinţe…
… curioase suntem. Sau poate fac eu notă discordantă!?… Nu ştiu. Cert este că natura umană este cel puţin curioasă.
Te poţi angaja pentru un nimic să înfrunţi obstacole de nedescris, să treci prin foc pentru banalităţi şi un fleac te poate distrage de la un ţel mult mai important. Îţi faci planuri mari, mai mult sau mai puţin fanteziste, mai mult sau mai puţin sortite eşecului. Şi parcă atunci când te pregăteşti de eşec, atunci când totul este potrivnic, câteodată reuşeşti. Însă planurile care nu pot da greş, cele în care îţi pui toată speranţa, de lunga sau de scurtă durată, sunt deseori sortite eşecului.
Şi parcă nu…
… m-am simţit niciodată mai curat decât după baia care tocmai am făcut-o. Adevărul că weekendul ăsta am fost la strictul necesar cu igiena, fiind plecat în deplasare cu munca.
La Buciumeni am fost să măsor, şi weekendul ăsta şi cel trecut, şi deşi este incredibil de obositor, cred că puţine locuri sunt mai ideale pentru a-ţi desfăşura activitatea din care trăieşti.
