Am zis…
… să nu las să treacă luna fără un articol nou. Deşi de ceva vreme sunt puţin mai puţin vorbăreţ, puţin mai deloc social… doar aşa, cât să nu dau de bănuit.
Nu ştiu exact ce anume mă face să am o aşa stare. De fapt, nu ţin minte să fi scris un articol care să fie “vesel” de ceva vreme. Şi partea nasoală este că încep să mă obişnuiesc aşa. Mereu îmi spun “mâine sigur voi face….” dar au trecut ceva “mâine” şi tot acelaşi lucru îl fac. Nimic.
Câteva melodii ascultate pe zi, câteva episoade din Friends, un eventual baschet, câteva ore de joc pe calculator şi un capitol, două de citit. Cam ăsta e rezumatul zilelor din ultimele săptămâni.
Ah, şi era să uit de chitară; mai cânt ocazional, dar atât de rar încât nu prea contează oricum. Poate luna mai aduce îmbunătăţiri.. şi poate reuşesc să recuperez zilele absentate la facultate până în sesiune.
Dar zilele astea au adus cu ele ceva bun. Mi-am dat seama de ceva: sunt cam plângăreţ.
Lupul a zis,
mai 1, 2009 la 7:19 pm
Plângăreţ? adică cum şi pe unde?
iceduchess a zis,
mai 3, 2009 la 9:44 am
Heaven a zis,
mai 5, 2009 la 2:31 pm
Am zis, dupa titlu, ca e un blog despre trenuri`n`stuff, insa nu e. Atunci Am zis, de ce Ceferistu?
ceferistu a zis,
mai 5, 2009 la 7:31 pm
Heh… trebuie sa citeşti primul articol. E un fel de mică glumă în cerc închis.
Citeşte aici http://ceferistu.wordpress.com/2008/02/24/inceputuri-incepatoare/
Iulius a zis,
mai 7, 2009 la 8:48 pm
…De la a se “ceferi”. Şi apropo de asta, uită bre de probleme, ce plm, viaţa e frumoasă să ştii. Trebuie doar să alegi aspectele alea interesante ale ei, să le vezi. Trebuie să îţi faci timp pentru prieteni, pentru excursii, ocazional pentru o gagică (ceva subţire, că ce e mult strică, ai încredere în mine). Dacă stau şi eu să mă gândesc la ce a fost şi ce va fi, îmi umplu capu` cu tot felul de griji şi probleme. Mai dă-o dreacu de facultate, mai dă-o dreacu de muncă, mai dă-le dreacu de probleme, mai ia o sticla de whiskean şi cefereşte-te în solitudine, şi gândeşte-te cum ai face tu să alegi doar părţile bune ale vieţii. Sincer…….e prea scurtă şi frumoasă viaţa pentru stări de astea!