Infracţionalitatea…
… este irosită aiurea în România.
Azi dimineaţă am găsit maşina în ultimul hal (adică puţin mai nasol decât de obicei) de răvăşită. Din ce cred eu, cineva a reuşit să o deschidă (lucru care durează maxim 20 secunde dacă ai o şurubelniţă) şi a cotrobăit prin torpedou şi prin ce alte tâmpenii mai aveam pe acolo.
Spre marele lui ghinion, Dacia mea nu are nimic în ea care să se merite furat, în afară de 2 seturi de bujii nasoale, un sul de hârtie igienică, un casetofon stricat şi multe casete depăşite. Şi Dacia în sine, dacă reuşeşte cumva să o pornească şi să o menţină în stare de funcţionare, nu merită riscul. Un exemplar măreţ ca al meu nu scoate mai mult de 6-7 milioane în condiţia actuală.
Acum nu zic că nu e mare lucru că mi-a spart cineva maşina, că dacă îl vedeam, îl serveam cu vreo cheie franceză în dantură, dar nu înţeleg de ce se chinuie cu o Dacie când sunt atâţia cu tot felul de maşini supărate care ar putea să o înlocuiască din 2 salarii. Da, este mai mult de muncă, este mai mare riscul, dar măcar aşa ar avea sens (nu că aş încuraja aşa ceva). Dar de ce să furi o rablă (sau ceva din rablă) pe care nu scoţi nimic, de la un om care abia poate să o întreţină?
Mentalitate românească… până nu ne mâncăm între noi nu ne simţim patrioţi.
Lupul a zis,
mai 31, 2009 la 4:19 pm
Şi pe la mine răvăşise cineva ce era prin torpedo, probabil aceeaşi persoană, sau aceleaşi persoane. Care probabil ne sunt simpatici, doar de băieţi buni ne e plin cartierul. Apropo de ce zici tu cu alea supărate:
Curbă într-o zonă cu vizibilitate proastă, la un pic după ea un copac imens. Plouă un pic, se face noroi.
Vine un neamţ în viteză cu un BMW, alunecă, pierde controlul, se înfinge în copac, face maşina praf, el iese un pic murdar. Se scutură omu’, analizează situaţia şi zice:
- Eh, asta e, peste vreo 3 luni iau alta.
Aceeaşi locaţie, vine un englez cu un Jaguar, tot aşa în viteză, pierde şi el controlu, se înfinge în spatele BMW-ului. Maşina făcută praf, el cu câteva zgârieturi se dă jos, se uită la masină şi zice:
- Eh, asta e, peste vreo 5-6 luni iau alta.
Iar la locaţia magică, un român, cu o “superbă” Dacia 1310. Fără viteză, dar totuşi pierde controlul şi se înfinge în spatele Jaguarului. Maşina zob, el plin de sânge, câteva oase rupte, cu un pic de ajutor se dă jos din maşină. Se uită la toată târăşenia şi zice aproape plângând:
- Aoleeeeeeu, pentru maşina asta am strâns cureaua 10 ani.
La care englezul şi neamţul, în cor:
- Dacă ţi-a trebuit şi ţie una aşa de scumpă…
Roxn a zis,
mai 31, 2009 la 11:18 pm
Amar. Asta e gustul pe care mi-l lasa articolul si bancul…
florina a zis,
iunie 4, 2009 la 8:47 am
eu cred ca aveau o slabiciune pt rable…:D:D