Piercing, tatuaje…
… sau poate operaţi estetice mai “speciale”. Lucruri pe care eu le-aş încadra uşor sub denumirea de body art. Am început să apreciez acest gen de artă cam în perioada când orice puştan devine… mă rog, un puştan mai mare. Adică prin liceu, când hormonii zburdau liberi prin sistem şi muzica “zvăpaiată” era ceva sfânt. Desigur că atunci şi poeziile sumbre sau îmbrăcămintea ciudată văzută la cântăreţii preferaţi erau de natură aproape divină, dar spre deosebire de acestea, body art-ul a rămas încă în admiraţia mea chiar şi după ce tricourile cu scheleţi, chitarele electrice şi fascinaţia cu macabrul au devenit doar o fază din trecut.
A bea sau a nu bea…
… asta este întrebarea. Şi eu ştiam răspunsul aseară înainte de petrecere. Şi mai ştiam şi că nu o să le combin… lucru care mi-a scăpat din vedere după ce s-a dus berea.
Şi azi am cam regretat. Durerea de stomac şi cap au fost totuşi suportabile, graţie antrenamentului şi a faptului că am băut şi nişte apă înainte de culcare.
Muzica de pian…
… este ceva special, apreciată de relativ puţină lume, apărută cam prin secolul XVII, după ce unu din Padova a zis că o coardă sună mai bine dacă o loveşti cu ciocanul. Cred că ştia ăla ce ştia, că acum se plătesc bani buni ca să vezi pe cineva făcând asta.
Am încercat să fac o mică listă cu piese preferate de mine, pentru cei care împărtăşesc pasiunea.
