Nu ştiu cum…
… este cu criza asta, dar din punctul meu de vedere, soluţiile care le tot găsesc aleşii noştri sunt numai tâmpenii şi aberaţii născocite de “muritorii ăia de foame” de la putere.
Mai nou, bugetarii vor fi trimişi forţat în concediu fără plată timp de o săptămână. Şi prin bugetari mă refer la medici, profesori şi poliţişti. Nu am auzit frate de disponibilizări în rândul guvernanţilor. Ni se promite marea cu sarea pentru un vot, şi când se văd aleşi, fură cu două mâini.
Dulce Românie, dragi români, îmi este sincer ruşine.
Infracţionalitatea…
… este irosită aiurea în România.
Azi dimineaţă am găsit maşina în ultimul hal (adică puţin mai nasol decât de obicei) de răvăşită. Din ce cred eu, cineva a reuşit să o deschidă (lucru care durează maxim 20 secunde dacă ai o şurubelniţă) şi a cotrobăit prin torpedou şi prin ce alte tâmpenii mai aveam pe acolo.
Ştiu că…
… este vechi, şi pentru cei care îl ştiu vă spun că nu mă interesează să mi se amintească cât de vechi este.
Dacă nu ştiţi, poate o să vă placă. Mie mi se pare aproape genial.
Mi-am pierdut…
… harul magic de a îndruga prostii, de a bate apa în piuă, da a umfla gogoşi. Mai pe scurt, nu mai ştiu ce şi cum să scriu.
Desigur, nu mă aşteptam să dureze prea mult avântul cu care am început blogul, dar au trecut luni bune totuşi. Acum articolele vin din ce în ce mai rare şi mai seci. Idei poate ar fi, dar nu ştiu să le văd, sau să le fructific.
Câtă prostie…
… poate să încapă într-un singur om?
“Pentru mine…
… nu este important aspectul fizic, doar intelectul contează”. Ok, de câte ori a-ţi auzit fraza asta, mai mult sau mai puţin în exact forma care v-am prezentat-o?
Eu cred că este deja un automatism să răspundem astfel când suntem puşi în situţia… e ca şi când am minţi la un CV doar ca să obţinem postul (în cazul ăsta, aprobarea/admiraţia celorlalţi).
Încălzirea globală…
… pe mine nu prea mă încălzeşte. Mi-a fost indicat de Lup să mă uit la un miniclip, un protest surd la modul distructiv în care ne trăim viaţa. Am mai menţionat o dată în alt articol că omul este probabil cea mai iraţională fiinţă.
Sunt şi nu sunt…
.. fericit în perioada asta a anului. Mă pierd în zgomote înfundate de acorduri când nimic nu îmi mai place, când nimeni nu mai este prieten, când vremea mohorâtă şi citadină distruge şi urma de fericire închipuită care o mai am.
O, tu…
… dulce autodistrugere.
După cum bine spun şi cei 3 Paraziţi, autodistrugerea este o trăsătura atât de … umană. Fie că e vorba de noi ca specie, fie ca indivizi, cam toţi avem în noi această tendinţă. Ce exemplu foarte bun sunt războaiele pentru a vedea ce specie “inteligentă” suntem (nu ai să vezi războiul mondial al cârtiţelor). Şi chiar ca indivizi, fiecare avem câte ceva care să ne demonstreze asta. Fie că e alcool, ţigări, cafea (dintre cele mai des întâlnite), sau droguri serioase … sau poate chiar o dorinţă ciudată de a ne certa, de a ne face nervi, de a căuta cu dinadins lucruri care ştim că ne fac rău.
Ştiu sigur că dacă staţi să vă gândiţi, toţi v-aţi confruntat cu momente de genu: “oare cine dracu m-a pus să…..”
Later Edit: Mi-a fost adus la cunoştinţă că am ratat ceva în exemplele care le-am dat.
“Corina Ivanov: io vad altfel autodistrugerea
Tot eu: 
Tot eu: îmi zici mâine
Corina Ivanov: cand iti faci sperante pt ceva care nu se poate realiza
Corina Ivanov: stii lucrul asta si tot nu te opresti\”
