Aseară iar am reuşit. Iar am dormit acasă. La altcineva. Vorba vine dormit, că toată noaptea am stat şi ne-am distrat. Şi cum am avut nevoie de putere calorică să ne menţinem forţele, a trebuit să prepar o mică gustare: ceva rapid cât să nu zicem că nu am mâncat
.
O poză este cât o mie de cuvinte, nu?
Scuzaţi calitatea. Este singura variantă care am găsit-o.
Cred că toată lumea a auzit despre Murphy şi faimoasele lui legi. Ceea ce puţini ştiu este că Murphy a existat. Identitatea lui, ca şi originea apariţiei primei legi - singura originală - au fost dezvăluite într-un articol în anul 1977 în ziarul american “Los Angeles Times”. Totul s-a întâmplat în anul 1949, la baza Forţelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, în timp ce se lucra la proiectul MX981. Căpitanul Ed Murphy era un inginer, angajat a lui Wright Field. Enervat de proasta funcţionare a unei curele de transmisie, datorită defectuoasei îmbinări la capetele curelei el a exclamat “Dacă e vreo posibilitate să o facă prost, o va face!” - referindu-se la tehnicianul care a îmbinat greşit capetele benzii.
Câteva săptămâni mai tarziu, la o conferinţă de presă, colonelul Stapp a afirmat că rezultatele excelente pe care le-au obţinut de-a lungul a câţiva ani, se datorează “încrederii noastre absolute” în ceea ce el a denumit atunci legea lui murphy.
Desigur in zilele noastre de la o expresie s-a ajuns la o adevărată legislaţie a lui Murphy
Zâmbeşte! Maine va fi mai rău!
Dacă ceva poate merge prost, va merge prost.
Dacă ceva NU poate merge prost, va merge prost.
Dacă ştii că ceva nu poate merge prost şi îţi iei toate măsurile de precauţie corespunzătoare, atunci altceva va merge prost.
Când lucrurile merg prost undeva, au tendinţa să meargă prost oriunde.
Lucrurile care merg prost nu se termină niciodată.
Lucrurile merg mai prost sub presiunea preocupării de a le face să meargă bine.
Dacă un lucru este facut prost de destul de multe ori el devine corect.
Lasate în voia lor, toate lucrurile merg din rău în mai rău.
Atunci când faci un lucru bine din prima încercare, necazul este că nimeni nu apreciază cât de dificil a fost.
Dacă ai fi ştiut ce făceai, probabil că te-ai fi plictisit. Dar fiindcă eşti plictisit, nu înseamnă că ştii ce faci.
Planificarea atentă nu poate înlocui norocul chior.
Dacă nu reuşeşti din prima, încearcă să nu pari prea uluit.
Dacă o felie de paine cu unt cade, cade întotdeauna cu untul în jos.
Murphy este un optimist.
E uşor să vezi partea pozitivă a problemelor celorlalţi.
Omul este întotdeauna gata să moară pentru o idee, cu condiţia ca acea idee să nu-i fie prea clară.
Dacă te simţi bine, nu fi îngrijorat, va trece.
Suma inteligenţei pe planetă este constantă, însă populaţia se află într-o continuă creştere.
Originalitatea este arta de a nu-ţi dezvălui sursa.
Dacă doi oameni sunt de acord în toate privinţele, poţi să fii sigur că doar unul dintre ei gândeşte.
Un diplomat este cineva care-ţi poate spune să te duci la dracu în aşa fel încât să aştepţi cu nerăbdare călătoria.
Dacă creierul omenesc ar fi îndeajuns de simplu ca să-l înţelegem, am fi prea simpli ca să-l înţelegem.
La originea oricărei erori care este atribuită computerului vei găsi cel puţin două greşeli umane, incluzând-o pe aceea de a da vina pe computer.
Definiţiile lui Murphy privind sistemele computerizate:
Hardware: Acele parţi ale sistemului pe care le poţi lovi cu piciorul.
Software: Acele parţi ale sistemului care nu funcţionează.
Hard disk: Acea componentă a sistemului care înţepeneşte în momentul cel mai nepotrivit cu putinţă.
Periferice: Acele componente care sunt incompatibile cu sistemul tău.
Imprimantă: Acea componentă a sistemului care se blochează când nu te uiţi la ea.
Cablu: Acea parte a sistemului care e prea scurtă.
Mesaj de eroare: O solicitare de aprobare a distrugerii propriilor tale date.
Fisier: Acea parte a sistemului care nu poate fi gasită.
Procesor: Acea componentă a sistemului computerizat care este depasită tehnologic.
Indiferent ce cauţi pe internet, cel puţin un site pornografic se va potrivi cu criteriile tale de căutare.
Toţi avem tăria să îndurăm nefericirea altora.
Nimeni nu ştie ce este adevărata fericire până nu se căsătoreşte, … dar atunci e prea târziu.
Dacă nu ai nevoie de ceva şi nici nu-ţi doreşti acel ceva, întotdeauna se gaseşte din belşug.
Un elefant este un şoarece construit conform indicaţiilor guvernului.
Ideea este să mori tânăr, dar cât mai târziu posibil.
Celibatul nu este ereditar.
Acei care nu studiază istoria îi vor repeta greşelile. Acei care o studiază vor găsi alte căi de a greşi.
Adevărul întotdeauna învinge… în 3 cazuri din 7.
Sunt trei feluri de a face ceva: o faci tu, angajezi pe altcineva, sau le interzici copiilor tai să o facă.
Dacă ceva funcţionează, nu-i bine să-l repari.
Cine râde la urmă, gândeşte mai încet.
Probabilitatea de a caştiga la loterie este un pic mai mare dacă cumperi un bilet.
Nu fi preocupat de evitarea tentaţiilor, căci pe masură ce îmbătrâneşti încep ele să te evite pe tine.
Concluzia este momentul în care te-ai plictisit să mai gândesti.
Indiferent cu ce se ocupă oamenii de ştiinţă ei obţin întotdeauna o armă.
Atunci când l-a creat pe om, Dumnezeu şi-a supraestimat într-o oarecare măsură capacităţile.
Compusă de George Enescu şi adaptată pentru chitară de Baldi Olier
Am început azi o categorie dedicată muzicii care o ador. Sper să apreciaţi.
Facultatea a fost incredibil de interesantă azi. Doar două limbi straine: Analiză Matematică - 4 ore şi Fizică - 3 ore. Dacă la începutul dimineţii aş fi fost întrebat dacă prefer facultatea sau 50 de biciuri pe spate… aş fi stat serios pe gânduri. Deja în ultimele 20 de minute îmi pierdusem orice urmă de umanitate. Stăteam privind în gol, cu capul puţin aplecat spre dreapta, un tic nervos manifestându-se în pleoapa dreaptă inferioară şi cateva picături de salivă scurgându-se alene din colţul gurii. Vorbele profesoarei ” cam atât pentru azi” au avut efectul insulinei asupra diabetici sau al Viagra asupra impotenţilor.
Desigur ziua nu s-a încheiat aici. Am avut parte de plimbări cu Tico, o ocazie de a-mi reveni. Şi numai bine că mi-am revenit, că am avut parte de o discuţie cu aspecte nihiliste: ” Crezi că am fi parinţi buni?” Eu cu George ne descurcăm , mai ales că avem puţină experienţă în domeniu… George în special. Dar analizând unii amici apropiaţi am ajuns foarte aproape de concluzia că operaţia de castrare la oameni nu se bucură de destulă atenţie.
După recenta petrecere LAN, speram să prind ceva mai mult somn. Dar cum domnul Murphy şi-a făcut prezenţa (în persoana lu’ Radu - vezi postu-ul “A venit primăvara”) a trebuit să anulez planurile de activitate hibernală. Şi cum de mult nu mai făcusem un grătar pe cartodrum la miezul nopţii am zis: “Eh.. de ce nu?”.
Plecarea a fost pe la ora 00.00 şi în scurt timp aveam tot ce ne trebuia pt grătar (Lupu ştie mai bine ), deci la ora 2 m-am putut apuca de tăiat lemne. Radu a despicat cateva scândurele uscate şi semiputrezite, dar eu am avut noroc, nu am prins decât o ditamai bucată de lemn de fag. Cu noduri. După ce am încercat să îl sparg (rezultatul fiind cateva bucăţi bune şi multe scobitori) am început un foc.
Desigur toţi ne pricepem să facem câţiva mici la grătar, însă restu se pricepeau şi mai bine la stat în maşină la căldură uitându-se la mine cum torturez mititeii desupra jarului. Eh asta este, măcar mi-am etalat calităţile de bucătar: unii mici chiar păreau comestibili. De la distanţă. Noaptea. Noroc de muştarul dublat cu hrean.. mai masca gustul.
Una peste alta a fost încă o noapte pierdută cu folos.
Am ajuns acasă odată cu răsăritul soarelui. Toată lumea dormea. Dacă nu miroseam a “grătărist” nu şi-ar fi dat seama nimeni că nu am fost acasă noaptea.
Cum zice moldoveanu’: Viaţa e scurtă. Dacă nu o putem lungi… hai s-o facem lată.
Astă noapte nu am dormit acasă. Astă noapte nu am dormit deloc de fapt. Am fost în vizită la un amic, la un LAN party şi o sticla de suc. Jocurile au început, râsetele nu au întârziat să apară că de… doar oamenii nebuni nici în jocuri nu au şanse a fi normali.
După o oarecare perioadă, primul a căzut răpus de ficat: Iulian. Deşi adormit, încă îşi aducea contribuţia la distracţia generală: nu am mai auzit de mult un sforăit aşa melodic. Şi cum era păcat să îl lăsăm să cânte singur, l-am acompaniat o vreme cu un solo de sughiţuri.
Toate bune şi frumoase, timpul a trecut rapid, IQ-ul a scăzut vertiginos ( cum zice şi Lupu’), distracţia s-a încins mai tare. Când în sfârşit am rămas singur pe frontul de luptă (Lupu’ a adormit în ciuda eforturilor mele de a-l ţine treaz cu şuturi în coaste) am început să caut pe youtube reclame la bere. După multe tentative mai mult sau mai puţin reuşite, am găsit reclama supremă pentru Bud Light. La cât am râs toată noaptea, nu credeam să mai pot scoate măcar un chicot de râs, dar reclama parcă a fost facută special pentru asta. Trebuie să mai facem asta o data.
Ştiţi cum se spune: Nu te pune cu prostu’ că are mintea odihnită. Dacă am înlocui cuvântul “prostu’” cu “tâmpitu’” cred că ăsta ar fi stilul nostru de viaţă. Încă puţin şi o putem considera artă.
Şi azi mi-a fost foame. Cred că ceva nu e în regulă… este normal să îţi fie foame zilnic? Dacă nu, atunci mă bucur să fiu anormal. Oricum azi am dat iama în cartoafe. De doua ori. De mult nu am mai mâncat aşa mulţi cartofi prăjiţi: aproape 2 kg. Desigur, garnitura de ciuperci, ouă prăjite şi brânză nu se pune. Şi am auzit şi ceva care mă face mândru să fiu moldovean.
Întamplarea se plasează pe timpul verei trecute, pe vremea când era la modă bacalaureatul. O mândră moldoveancă, după multe lupte cu sistemul, reuşeşte să pice doar la matematică. Eh da ce e asta o problemă?… doar s-au inventat contestaţiile. Imediat aranjezi una. Zis şi făcut. Acum începe lunga aşteptare. După mulţi neuroni arşi şi câteva zile apar rezultatele. Fericire! Contestaţia a reuşit să îi aducă punctul mult dorit. Singurul lucru mai bun de atât ar fi fost dacă făcea contestaţia la matematică, unde picase, şi nu la română.
Că tot mi-am adus aminte de celebra descriere a vieţii unui emo-ist. Mă batea gându să scriu si eu ceva asemănător… cu nici o intenţie de a încerca sa copiez umorul anonimului compozitor.
5.30 Mă trezeşte mâţa. O înjur, îi dau drumu din cameră. Mă culc la loc.
6.48 Mă trezeşte frate-miu când se duce la baie. Îl înjur; dar încet să nu audă. Îmi plac dinţii mei aşa cum sunt. Mă culc la loc.
7.21 Mă trezeşte mama. Nu îmi permit să înjur. Mai ales că dă bine la ficaţi. Mă culc la loc.
7.30 Nu mai pot dormi. Mă ridic din pat.
7.35 Mă duc la baie. Mă uit în oglindă, îmi stă inima în loc. După care mă recunosc. Fiziologia cere golire. Termin, ies. Mă intorc, am uitat să mă spăl.
7.40 Am terminat de spălat. Ies. Mă duc la bucătărie. Tata fumează şi bea cafea. Mama fumează şi bea cafea. Frate-miu fumează şi bea cafea. Sor-mea bea cafea şi fumează. Clar: m-am trezit prea devreme. Dar am cursuri.
8.00-16.00 Cursuri. Recuperez somn.
16.20 Din nou acasă. Tata la servici. Mama la servici. Frate-miu la masină: a descoperit încă un şurub pe care nu l-a lustruit. Sor-mea fumează şi bea cafea. Abia s-a trezit… iar.
16.30 Îmi aduc aminte că nu am mâncat. Ceva lipseşte… frigiderul. Se ascunde. Ştie ce urmează. Din motive legate de decenţă nu descriu actul nutritiv.
16.40 DA! 10 minute cu 0.25 kg mancare pe minut. Se spală bine tractul digetiv cu o cană de apă. A muncit din greu. Iar.
16.45 Mă duc la calculator. Sor-mea tocmai s-a instalat. Asta este. Iau chitara şi îi cânt ceva. Se sperie. Mă lasă la calculator.
16.50 Mă joc. Cu siguranţă ceva matur şi cu adâncime intelectuală: gen Mario.
19.00 Vine frate-miu de la maşină. A reuşit să lutruiască acel şurub. Şi nu a dat jos decât jumătate de motor. Vrea la calculator.
19.10 Încep să-i cânt şi lu frate-miu. După două urări de “sănătate” fug din cameră.
19.20 Îi cânt surorii. Mă înjură. Nu contează, sunt sadic. O mai chinui puţin.
19.30 Iar la comp. Mă caută George. Tre să plecăm cu treburi importante. Nu ştiu care, dar ăsta e alibi-ul nostru.
20.15 Mă întorc. Iar la comp. Desigur, după încă un raid prin frigider.
21.00 Încep să mă plictisesc. Nu-i nimic, am blog. Trebuie să găsesc ceva de scris.
21.01 Încep să scriu, sună ceva de genu:
“5.30 Mă trezeşte mâţa. O înjur, îi dau drumu din cameră. Mă culc la loc.
6.48 Mă trezeşte frate-miu când se duce la baie. Îl înjur; dar încet să nu audă. Îmi plac dinţii mei aşa cum sunt. Mă culc la loc.
7.21 Mă trezeşte mama. Nu îmi permit să înjur. Mai ales că dă bine la ficaţi. Mă culc la loc.
7.30 Nu mai pot dormi. Mă ridic din pat…………”
23.00 Lumea se evaporă. Mi-e somn. George are treaba cu bulinele. Asta este.
23.15 Somn.
