Test test

Posted: Aprilie 11, 2013 in Aberaţii

Test video

Nu des…

Posted: Februarie 13, 2012 in Muzică
Etichete:, ,

… recomand eu un film. Chiar mai rar pe blog. De fapt, cred că asta ar fi a doua sau a treia oară.

Şi nu credeam că o să recomand eu vreodată un muzical… da, un muzical. Pentru un motiv necunoscut , de fiecare dată când auzeam de un film muzical, nu puteam să mă abţin să ma gândesc la ceva gay gen:

 

Totuşi, am fost convins să mă uit la un asemenea film. Şi nu pot să cred cât de mult mi-a plăcut. Citește restul acestei intrări »

Dacă te afli…

Posted: Februarie 3, 2012 in Proteste
Etichete:, , , , , ,

… aici şi citiţi ce prostii scriu eu, atunci cel mai probabil eşti destul de ataşat (să nu zic dependent) de internet. Şi nu ştiu eu exact cât de informaţi sunteţi, dar iluştrii noştri aleşi (europeni) vor să dea cu bomba în internet. Şi vor face asta cu un mic proiect de lege numit ACTA.

Practic legea asta va forma un corp separat care îşi ia dreptul de a supraveghea şi a sancţiona tot ce ţine de drepturi de autor de pe internet. Deci dacă eu citesc ceva interesant în ziar şi vreau să îl fac cunoscut lumii prin intermediul blogului meu, am toate şansele să ajung să mă mângâie usor pe ceafă colegul meu de celulă, fiindcă trebuie să recunoaştem… sunt chiar sexy.

Am observat o tendinţă de creştere în numărul de regime care se destabilizează… revoluţii, proteste etc. Şi totul din cauza că mult iubita clasă politică îşi uită datoria. Ei uită că ţara nu e reprezentată de ei ci de populaţie şi sunt din ce în ce mai nesimţiţi în actele lor de corupţie. Văzusem pe 9gag o fază tare legată de treaba asta: cică guvernele, ca şi scutecele, trebuiesc schimbate cât mai des… şi din aceleaşi motive.

Dar momentan hai sa începem prin a pune stop legei ăsteia stupide. Daţi click aici şi semnaţi petiţia.

Internauţi, uniţi-vă.

Cică e revoluţie…

Posted: Ianuarie 25, 2012 in Proteste
Etichete:, , , , ,

… pe la noi prin România. Lumea se adună în străzi să scandeze contra idioţilor de la conducerea statului. Sunt de acord cu faptul că aleşii noştri sunt nişte persoane opulente, care au dat de bine şi acum nu le mai ajunge. Dar eu nu o să ies în stradă… nu e pentru mine.

Eu văd lucrurile care se întâmplă la noi, şi nu numai, ca fiind lucruri perfect naturale. Orice animal, dacă i se acordă condiţiile necesare, va creşte în populaţie şi va înăbuşi în mare majoritate celelalte specii. Dar ajunge eventual la masa critică, locul în care începe un declin, unde deja balansul natural trebuie restabilit. Şi atunci deja nu se mai pune problema la avansarea speciei, ci fiecare individ va trage pentru el.

Vedeţi lucrul ăsta în specia umană? Vedeţi indivizii mai mari mâncându-i pe cei mai slabi?

Citește restul acestei intrări »

Copil fiind…

Posted: Septembrie 12, 2011 in Gânduri
Etichete:, , , , ,

… nu trecea săptămâna fără să fac ceva stupid care să rezulte într-o mică (sau mare) accidentare. O zgârietura, o tăietură, o vânătaie, vreo 3 degete îndoite… chestii de genul. Şi niciodată nu mă duceam în casă, fiindcă nu m-ar mai fi lăsat mama afară dacă mă vedea avariat. Aşa că în cazul în care îmi curgea sânge, preferam să pun praf pe rană, să se închege sângele, să mai pot sta afară.

Şi a doua zi la şcoală aveam un fel de concurs cu Iulius, să vedem cine o are mai mare. Julitura, mă refer. Atunci când lungimea sau suprafaţa nu erau de ajuns să dovedescă superioritatea, mereu aveam replica „Da, dar a mea e mai adâncă.” Şi când nu aveam răni noi de comparat, cicatricile vechi erau la fel de semnificative.

Acelea erau dovezile că eu traiam, nu doar existam. Şi într-un mod stupid, cam aşa era, fiindcă nu poţi să treci prin viaţă cu adevărat, fără să te alegi cu nişte urme.

Acum am apucat iar vechile obiceiuri. După un antrenament mai intens, ajung acasă cu tot felul de vânătăi, şi sunt oarecum mândru de ele. Ele au o însemnătate. Fac ceva diferit. Nu merg pe burtă prin viaţă, pentru ca la sfârşit să realizez că sunt un anost. Şi totuşi încă nu consider că trăiesc cât pot. Este enervant că ştiu că pot face atât de multe, dar mă complac în starea mea inertă.

În fine, abia aştept ziua de mâine să vâd ce culori îmi mai apar pe corp… mă prinde bine movul. Somn uşor.

Timp de…

Posted: August 11, 2011 in Viaţă
Etichete:, ,

… 23 de ani am cunoscut o singură casă. Când eram întrebat „unde locuieşti?” răspundeam simplu „La gară”… şi când pe figura respectivului se afişa nedumerirea, completam cu „Peronul 3, sub o bancă.” Eventual dacă era nevoie le explicam şi faptul că lângă gară este un cartier şi că, de fapt, acolo locuiesc.

O altă întrebare care îmi plăcea la nebunie era „În ce cartier stai?”. Îniţial spuneam că nu ştiu sau nu are nume, dar după o vreme „gaşca” din cartier cu care umblam s-a decis să îl boteze. Şi am scris noi frumos pe un stâlp la intrare în cartier, negru pe alb , să se vadă, „3 chiloţi”. Şi cam aşa a rămas numele, deşi puţin îl ştiu. Dar tot era distractiv să vezi reacţiilor oamenilor când le spuneai.

Dar cam atât. Nu mă mai pot lăuda cu numele şi locatia cartierului. Nu mai pot să mă găsesc „jos în 5 minute” cu beţivu (de asemenea rezident în 3 chiloţi). Pe de altă parte, nu mai trebuie să văd zilnic un bar plin de c…rema societăţii. Nu mă mai cunoaşte lumea de când eram mic şi mă căcam pe mine. Un nou început, nu?

Deci de acum mă găsiţi în centru, la spicu. Stau cu frate-miu câteva luni, până reuşesc să îmi iau şi eu un apartament. Salutări.

… poţi alerga după un vis? Cât de departe vei fi ajuns în momentul în care îţi dai seama că visul a dispărut şi tu esti prea orb să vezi că niciodată nu a fost palpabil? Şi în momentul ăla îţi pierzi direcţia şi orbecăi fără un scop anume, până în momentul în care deschizi ochii şi visezi din nou.

Eu mereu am grijă să ţin la îndemână nu doar un vis. Am atâtea vise că vă pot da şi vouă pe gratis câteva. Dar voi nu veţi şti să le faceţi ale voastre. Pot să le fac pierdute pe majoritatea şi să merg înainte, tras de cele două care într-adevăr contează pentru mine.

Mă uit în jur şi văd restul lumii cum aleargă după titluri, după bani. Şi când au răgaz să îşi tragă sufletul, bagă o ţigară şi o bere şi uită de cursă, pentru ca a doua zi să o ia de la început. Şi oricât de multă avere şi faimă vor aduna, niciodată nu vor ajunge la saţietate, vor deveni mai avizi, mai inumani. Parcă le doresc să nu aibă succes în căutarea lor, poate aşa vor găsi o fericire idealistă ascunsă bine în faţa lor.

Este un circ şi eu am bilet în primul rând… mă uit şi arăt cu degetul, râzând. Sunt un ipocrit în ochii lor, ai voştri… şi niciodată nu mi-a păsat mai puţin… fiindcă voi nu mă cunoaşteţi. Eu nu sunt doar cum spui tu, sau el, sau ea. Eu sunt cel mai bun prieten al cuiva, cel mai dispreţuit om al atuia, iubitul „ei”, modelul lui sau un individ oarecare. Toate astea mă definesc la fel de mult ca părerea mea despre mine.

Puteţi pune oricâte etichete doriţi pe orice lucru sau persoană, dar niciodată să nu uitaţi că lucrurile sunt prea subiective pentru a le putea defini.