Azi m-am plictisit de minune. Iar. Oricât am mâncat, oricât am dormit, încă îmi este somn şi foame (mai mult ca de obicei, că oricum sunt mai mereu înfometat şi obosit). Asta prevesteşte o săptămână „bună” la facultate. Abia aştept. Deja parcă mă văd întrând în comă intelectuală. Sinapsele se vor bloca, creierul va înceta să funcţioneze (bine, el oricum lucrează foarte auster…. să conserve energie, desigur) ochii se vor fixa pe un punct fix in spaţiu (cu putin noroc va fi un sutien ceva :-„) mandibula va coborî puţin şi un mic şirag de salivă va începe să coboare alene pe bărbie. Dar e mişto să fii student. Cel puţin aşa am auzit. Cine ştie, poate voi vedea şi eu minunea asta. Până atunci mă mulţumesc cu săptămânala legumificare servită de diverşi profesori. Măcar de mi-ar fi trebuit aşa ceva pentru viitoarea profesie. Dar ca orice sistem socialist, expresia „Cu cât e mai mult cu atât e mai bine” este încă pusă în aplicaţie de sistemul de învăţământ.
Gutte Nacht.
Ceferistu' 