… dulce autodistrugere.
După cum bine spun şi cei 3 Paraziţi, autodistrugerea este o trăsătura atât de … umană. Fie că e vorba de noi ca specie, fie ca indivizi, cam toţi avem în noi această tendinţă. Ce exemplu foarte bun sunt războaiele pentru a vedea ce specie „inteligentă” suntem (nu ai să vezi războiul mondial al cârtiţelor). Şi chiar ca indivizi, fiecare avem câte ceva care să ne demonstreze asta. Fie că e alcool, ţigări, cafea (dintre cele mai des întâlnite), sau droguri serioase … sau poate chiar o dorinţă ciudată de a ne certa, de a ne face nervi, de a căuta cu dinadins lucruri care ştim că ne fac rău.
Ştiu sigur că dacă staţi să vă gândiţi, toţi v-aţi confruntat cu momente de genu: „oare cine dracu m-a pus să…..”
Later Edit: Mi-a fost adus la cunoştinţă că am ratat ceva în exemplele care le-am dat.
„Corina Ivanov: io vad altfel autodistrugerea
Tot eu: 😛
Tot eu: îmi zici mâine
Corina Ivanov: cand iti faci sperante pt ceva care nu se poate realiza
Corina Ivanov: stii lucrul asta si tot nu te opresti\”
Ceferistu' 
Eu nu mă… eu sunt perfect!
Apropo de treaba asta cu inteligenţa oamenilor, Seinfeld are o poantă tare de tot: Inventarea căştilor de protecţie; aparent eram implicaţi în multe activităţi care ne crăpau capetele. Ei bine, în loc să evităm situatiile de genu am ales să inventăm casca. Şi cum n-o purta nimeni a apărut forţarea ei prin lege. Mare prostie legea asta, ajută la salvarea unei minţi care nu e suficient de inteligentă să împiedice capul în care se află să fie distrus.
O fază şi mai interesantă… se poartă casca la paraşutism, există şanse să ratezi cu un pic? După mintea mea la 180 la oră când te duci direct spre asfalt deja casca te poartă pe post de protecţie….
Mai bine te audodistrugi decat sa te distruga socitetatea.
ATAT ! ..a piece of my mind too