… de activitate blog-istică. Am intrat in perioada de plictis absolut, de monotonie debilitantă. Numai examenele şi ocazionalul meci de baschet ce mai pun sângele în mişcare.
Nici cu munca nu mai merge aşa bine. Oare nu sunt proiecte sau nu vor să mă deranjeze în sesiune? Oricum deranj nu ar fi, că oricum frec menta toată ziua. Învăţatul mai slăbuţ. E de ajuns o zi pentru fiecare examen. Mi-a zis mie odată un mare filozof să nu mai învăţ că mă prostesc. Este şi zicala „M-am născut inteligent, dar educaţia m-a prostit” care are un cuvânt de spus în hotărârea timpului petrecut cu burta pe carte.
Veste mare în ţară. Când se termină sesiunea mă tund. Gata cu pletele. A fost distractiv cât a durat, dar deja lenea îşi spune cuvântul. Prea greu de întreţinut pentru un lenos ca mine. Şi oricum nu este în avantajul meu din punct de vedere social să mai port plete. Prea mulţi idioţi cu prejudecăţi calcă pământul.
Poate următorul articol are şi ceva interesant în conţinut. Atât pentru azi, transmisiune încheiată.
Să-mi arăţi poză când te tunzi dacă nu-i perioada în care-s prin preajmă 😛
No more plete? :-O
No more coada de cal? :-O
No more codita spic? :-O
Noooooooooooooooooooooo
Hah, crezi că dacă te faci chel n-o să fie idioţi cu prejudecăţi?
Ba or să mai fie, dar măcar nu le mai atrag atenţia.
Eşti al 4-lea pe care îl aud că renunţă la plete. Prietenul meu s-a tuns în ianuarie, imediat după majoratul lui, acum au urmat încă doi prieteni de-ai lui, şi motivele au fost similare: „Ne e greu cu el, trebuie pieptenat, descâlcit, mai e şi căldura asta…plus că ne-am săturat să se uite lumea la noi ca la felul 14”.
E greu să te obişnuieşti cu părul scurt după ce o perioadă bună de timp aveai ditamai coada, îmi aduc aminte de prietenul meu că şi după ce se tunsese avea tic, se îmbrăca şi punea mâna la spate ca să îşi scoată coada inexistentă pe deasupra tricoului, iar pe prietenii lui i-am văzut acum că îşi tot pun mâna în cap, sau îşi dau părul după urechi:))
:))… o să fie interesant atunci :))