… de ceva vreme să mai scriu câte ceva pe aici. Am încercat de câteva ori, dar după 3 rânduri, renunţam.
Pe luna ianuarie e slăbuţă activitatea, aşa că o să încerc să va aduc la curent.
Nu pot spune că a fost o lună reuşită. Am reuşit să îmi pierd 2 bunici în aceeaşi lună… ultimii 2 bunici. Nu este un sentiment plăcut, dar nici nu pot spune că plâng după ei. Cred că cel mai precis ar fi să zic că eram împăcat cu ideea încă dinainte. Mereu mi s-a zis că nu am de ce să deplâng persoanele care au avut o viaţa plină. Şi mi-am propus (am şi reuşit) să nu vărs nici o lacrimă pentru ei.
La înmormântări sunt atât de multe tradiţii şi, desi majoritatea nu mă deranjează, sunt câteva care mă cam stresează. Primul în cap de listă este bocitul. Înţeleg să plângi un apropiat, înţeleg şi faptul că nu încerci să te abţii, dar nu îmi place deloc să aud un dialog cu mortul, de parcă nu poţi crede că s-a dus. Mai ales că de la deces la înmormântare sunt totuşi 3 zile diferenţă. Alt obicei ar fi trecerea unei găini (vii) peste mormânt. Din curiozitate, am încercat să aflu ce semnificaţie are obiceiul ăsta… nimeni nu ştie sigur, doar câteva presupuneri. Eu nu sunt de acord să faci un lucru „fiindcă aşa se face”. Eu cred că dacă semnificaţia s-a pierdut, ar fi bine să se renunţe şi la obicei. Şi ar mai fi altele legate în pricipal de religia creştin ortodoxă care nu mă pasionează, dar măcar pe acelea le trec cu vederea, că poate cel mort era credincios.
Luna ianuarie nu a adus cine ştie ce alte evenimente. Am împlinit 23 de ani, dar în afară de o mică cină festivă, nu am organizat nimic. Am încercat să merg pe burtă anul ăsta… chiar nu aveam chef de „ziua mea”. În mare parte mi-a ieşit.
Am avut parte şi de câteva aventuri… dacă se pot numi astfel. Pentru mine aventurile pot fi lucruri micuţe, cum ar fi o plimbare noaptea între sate, prin zăpadă, cu bagaje. Şi când te uiţi la cer, este inundat cu stele… atât de multe încât şi constelaţiile simplu de recunoscut (cum ar fi carul mare) se estompează. Sau să stai seara în pat şi să asculţi în camera alăturata cum rudele puţin distilate filozofează. Sau să dormi într-o cameră fără încălzire, cu 2 plapume pe tine, întrebându-te dacă dimineaţă te trezeşti îngheţat (dacă te mai trezeşti).
trist post…dar sa stii ca nu e ceva rau in obiceiurile astea,asta e,doar se respecta traditia..vino pe la braila..aici se dau telefoane mobile si laptop-uri peste groapa in memoria barosanilor :)))))
Eu le consider inutile atâta timp cât nimeni nu mai ştie rostul lor. Iar treaba cu mobilele sună atât de mârlănesc… mi-e runşine.