Întrucât…

… obiectele făcute manual sunt mereu mai preţuite de cei care le cumpără, mulţi îşi folosesc talentul pentru a crea ceva unic, ceva original, ceva care să zică „asta sunt eu.. aici mi-am turnat esenţa şi sper ca vei aprecia asta”.

O cunoştinţă pe care o cunosc eu (asta ca să nu fie prea corect articolu’) este împătimită cu patimă de brăţări care se pun la încheieturi. Şi din această patimă a ieşit acest articol.
Ceva simplu şi frumos, sper să apreciaţi.

Pentru cei…

… mai plictisiţi ca mine, dati un click (zilnic, dacă vreţi) aici . Pentru cei care totuşi vreţi să şi citiţi vreo două cuvinte, o să scriu un articol cât de curând.

Pun punct.

Am hotărât. Renunţ la blog. Nu are rost să continui să scriu când este clar că talentul meu literar este cel mult mediocru.

Nu şterg contul încă, poate mai vizitează cineva, din greşeală şi dă peste ceva ce ar considera interesant.

A fost ditractiv să îmi expun public unele idei, trăiri, sentimente, dar este cazul să revin la realitate – nu e de mine..

Salut şi mulţumesc celor ce m-au susţinut.

Am început…

.. testele de functionalitate şi siguranţă pentru utilizator al noii mele… căni.

S-au gândit nebunii să mă procopsească cu un asemenea instrument de direcţionat bere spre partea morfo-funcţională responsabilă cu prelucratul alcoolului. Şi are model cu note muzicale şi desene cu o chitară. Ce îmi pot dori mai mult?

Poate o mască medicală care să împiedice respiraţia mea de moş în degenerare să incomodeze lumea din jur. Dar beţivii s-au gândit şi la asta. şi pe lângă asta, au găsit şi un parfum să mascheze restul mirosurilor emanate de un corp de bătrân. Str8 :D. Marca mea preferată când vine vorba de articole de genul. Şi ca totul să fie bine, o felicitate cu mentorul meu, ghidul meu spiritual în viaţă… Garfield

Mulţam fain, beţivi. 😀

Leave of absence…

Cred că iau o oarecare pauză de la scris… momentan.

Eşti beţiv atunci când

1. Ai discuţii în contradictoriu cu obiectele din jur şi mai şi pierzi.
2. Trebuie să te ţii de asfalt ca să nu cazi de pe trotuar.
3. Serviciul te împiedică să bei destul.
4. Doctorul tau găseşte sânge în alcool la analize.
5. Scaunul de la WC se loveşte repetat şi cu înverşunare de capul tău.
6. Ajungi să crezi că alcoolul e una dintre grupele sangvine.
7. 24 de ore pe zi, 24 de beri într-o ladă – coincidenţă? S-o crezi tu!
8. Două mâini şi doar o gură – asta chiar că e o problemă cu băutura.
9. Vezi mai bine dacă ţii un ochi închis.
10. Nenorocita aia de parcare s-a mutat mai încolo cît erai tu în cîrciumă.
11. Cazi de pe podea.
12. Pe băieţii tăi îi cheamă Tuborg şi Heineken.
13. Auzi, ştii ce, dă-o-ncolo de masă de seară, 5 beri fac cît o friptură cu cartofi prăjiţi.
14. Ţînţarii încep să zboare aiurea după ce te-nţeapă pe tine.
15. Toată cîrciuma te salută când intri înăuntru.
16. Ai impresia că cele patru grupe de alimente sunt cofeina, nicotina, alcoolul şi femeile.
17. Pisica vecinului devine tot mai apetisantă, pe zi ce trece.
18. Zoe Petre arată bine.
19. Nu-ţi recunoşti nevasta decît dacă te uiţi la ea printr-un fund de pahar.
20. Bestia aia de elefănţel roz iar te-a urmărit până acasă.

Madonna – Frozen

Relaţii

Observat-am eu că sunt mulţi care la un moment dat discută despre relaţii. Se discută între amici, între iubiţi şi între rude (dacă eşti destul de norocos să ai astfel de rude).

Eu însumi am iniţiat astfel de conversaţii. Dar de fapt, de multe ori doar filozofăm. Putem doar să exprimăm nişte idealuri… idealuri pe care foarte puţini reuşesc să le atingă. Şi cei ce reuşesc, găsesc fericire deplină. De multe ori însă facem compromisuri… ne minţim că aşa e bine, că asta am vrut.

Nu pot spune că am avut prea multă experienţă la capitolul relaţii (sau prea mult noroc). Sigurele relaţii pe care le consider valide sunt 2 la număr, şi ambele s-au sfârşit aiurea. Prima a ţinut 6 luni (fix 6 luni). Ne-am despărţit când trebuia să sărbătorim jumătate de an. Pot să consider că a fost vina mea.. nu aveam experienţă… sau măcar maturitatea necesară.

Am mai avut tentative de relaţii o vreme. Până când am întâlnit-o pe „ea” (prefer să nu dau nume). O fată frumoasă, cu un an mai mică. A mers… ciudat o vreme. Dar eram îndrăgostit. Nu prea îmi păsa. Au început certurile (pornite de ea). Am încercat să repar lucrurile. Nu a mers. Ne-am despărţit… o vreme.

Apoi ne-am împăcat. Am crezut că va fi mai bine. M-am înşelat. Într-un final nu mai puteam să îndur. Prea mult chin pentru 2 picături de dragoste. M-am despărţit de ea. A urmat o vară destul de… singuratică. Nu mai vroiam nimic. Când am reuşit să trec peste, am intrat iar în vorbă cu ea (ca amic). Greşeală mare. A reuşit să mă facă să ma răzgândesc (nu prea sunt omul care refuză uşor rugăminţile celorlaţi). I-am dat o şansă. Dar am făcut o prostie. Ştiam că nu puteam să o mai iubesc. I-am dat speranţe o vreme, minţindu-mă că poate va fi mai bine. Dar după o vreme a trebuit să îi spun că nu pot să mă mai mint aiurea. Nu voiam să ajung un om care umblă numai dupa sex.

După relaţia asta mi-am promis că nu mai fac compromisuri. Şi sper că voi reuşi.

Pentru mine o relaţie trebuie să fie ceva special. Vreau să pot să stau la cină romantică cu cineva, sau sub o boltă senina plina de stele, fără ca scopul suprem să fie sexul (valabil pentru amândoi). Se pune prea mult accent pe asta.

Later Edit: Poate nu am folosit corect tremenul de compromisuri. L-am generalizat.. voiam doar să zic că dacă nu va fi sentiment în relaţiile mele… nu vor fi relaţii.

********** A piece of my mind **********

Am fost…

… provocat de o colegă de blogosferă să scriu despre majoratul meu, după ce i-am povestit surpriza cu tortul, aşa că…

Am hotărât sa îl fac pe al meu acasă. În principal fiindcă e mult mai ieftin, şi pentru că mie personal îmi place mult mai mult în incinta inculptului.

Am apartament destul de mare, cca 70 mp, în care au încăput lejer 30 de persoane. Mulţi colegi, prieteni şi rude. Dj a fost frate-miu mai mare ( cu 4 ani ) şi pot spune că s-a descurcat de minune… la ora 3 încă se dansa. Mama şi-a făcut de cap în bucătărie cam 2 zile la rând (cu ajutorul meu desigur), deci la capitolul mâncare a fost… să zicem că încă puţin şi le dădeam şi la pachet. Băutură, slava domnului, bere, vin şi cevă mai distilate. Berea (3 lăzi) sălaşluia sub masă. Am spus câtorva persoane de ea, astfel încât la ora 1, când lumea căuta alcool, ăştia mai apropiaţi de personalitatea mea  erau cu sticla în bot. Trecem peste.

O fază foarte tare pe la 11 (completată din relatări). Vine un coleg (Gugiuman Mihai), care va rămâne anonim, foarte nelămurit. În prealabil îl întrebase pe George, care l-ă trimis la mine.

„Mă, cine e tipa aia care se sparge acolo?”

Mă uit la el… „Aia e sor-mea mă, în gâtu mă-tii”

George, în cunoştinţă de cauză, râdea de pocnea.

Pe la 12 fără ceva, vine porţia de streap-tease (cine nu a rămas la lenjerie intimă la majoratul lui, oficial pute) în care, după 5 minute de aruncat haine prin cameră, mă trezesc cu o bere în boxeri (graţie lu’ văr-miu). Replica nu a întărziat. O şosetă a zburat milimetric pe lângă freza lui.

Mă schimb, vine tortul. De la Iulius şi George am primit un tort mai special, făcut cu multă iubire şi grijă…. pe care trebuia să-l halesc fără mâini (implicit tacâmuri). Iau prima gura, frişcă, nişte kiwi (foarte tare frate, hai să mă înfrupt). A doua gură (serioasă) a dezvăluit un blat minunat de gustos…. mamăligă. După porţia de râsete, injurii şi o serie de poze, scăpăm de capcana gastrică. Vine tortul adevărat. Lumânările nu au avut speranţe. Apoi tradiţionalul salt spre tavan, de 18 ori. Mi-am lăsat amprente destul de bine conturate.

Puţin mai târziu încă o fază memorabilă. Un coleg anonim (tot Gugiuman) a fost surprins de o colegă (cunoscută general drept „Blonda”) pe budă, în mijlocul treburilor importante (ştiţi voi, faţă roşie, muşchi încordaţi, mirosuri plăcute). Săraca fată, cu ce a greşit ea cerurilor?

Spre dimineaţă mai rămăseseră câţiva, printre care un tip care îşi descărcase Misterele Laurei şi lua bătaie la poker de la tipă. Ofticat „cum să iau bătaie de la c***a asta?”. Alt dubios moţaia într-o poziţie aproape confortabilă ( dar la cât băuse, nu simţea George nimic).

După binemeritatul somn de dupa petrecere a început curăţenia. Mama foarte surprinsă:

„Mă aşteptam să spargă vreaun geam, o lustră, să li se facă rău, dar nu mă aşteptam să găsesc farfurii cu mâncare în baie.” …Că doar e mai „trendy” să haleşti pe marginea căzii sau pe budă.

În rest, the usual… capace de bere pe după mobilă, pe sub covor, pe toată mobila… esenţial peste tot, sticle de asemenea. Pete pe pereţi, farfurii cu resturi de mâncare (sau cu mâncare) pe orice corp de mobilă. Nimic ieşit din comun.

P.S. Dacă am omis ceva (sau dacă nu eram prezent la ceva memorabil) rog să completaţi.

Vise

Cred că cel mai ciudat şi mai memorabil vis pe care l-am avut vreodată este de la vârsta de 14 ani.

Copil fiind (păduri cutreieram) mergeam la ţară cam în fiecare vară. Şi acolo trai nene. Eh, fără detalii neimportante, se face într-o dimineaţă că am prins o ciudăţenie de vis. Cică ma dădeam în leagăn (nimic anormal). Leaganul era fix pe bordură, şi jumătate din cursa leaganului era, deci, în stradă. Şi cum mă distram eu ca un copil, observ că vine cu viteză mare un camion de aprovizionare. Când ajunge în dreptul meu, eram fix la marginea străzii. Neputând opri leagănul, am lovit camionul cu picioarele. Mare a fost surpriza când camionul (de 3 tone.. gol) a început să facă tumbe de la puterea loviturii mele. Eu, ca un copil tâmp ce eram, am început să râd.

Vis normal spuneţi voi. Nu chiar. Fix când am început să râd mi-am dat seama că visam. De ce? Fiindcă auzeam o voce (din lumea reală) care, la rândul ei, râdea. Curios, puţin deranjat, m-am trezit să văd cine e. Se pare că eu eram ăla şi ca râd în somn. Bunica îşi făcea cruci.

Aştept să povestiţi şi voi cel mai… cel.. vis al vostru.

P.S. Nu vreau comentarii gen Sigmund Freud… ştiu deja că sunt nebun.