Archive for the ‘Uncategorized’ Category
Zilele astea m-a întrebat cineva dacă sunt îndrăgostit. Am grăbit un răspuns:
„Nu. Eu sunt burlac… momentan.”
„Păi şi ce dacă eşti burlac. Poţi fi şi aşa îndrăgostit.”
La asta nu mă gândisem. Poate fiindcă dragostea pentru mine are ceva însemnătate şi nu aş putea să fac risipă. Sau poate am uitat cum e să fii îndrăgostit cu adevărat. A trecut mult timp de când am iubit pe cineva. Din păcate acea cineva a reuşit să îmi demonstreze că nu merită. Acum cică sunt „pe piaţă”… de ceva timp.
Stau şi mă gândesc că totuşi ceva nu e în regulă. Am văzut oameni mult mai puţin dăştepţi şi mult mai puţin arătoşi care totuşi reuşesc să primească afecţiunea unor fete de primă clasă. Poate nu ştiu eu cum, sau poate sunt prea pretenţios…. Poate nu ştiu ce vreau.
Am mai observat că este o idioţenie să spui „nu prea contează cum arată, important e caracterul”. Nu sunt de aceeaşi părere. Adică, da, caracterul este foarte important… nu pot fi cu cineva doar pentru ca arată bine (valabil strict pentru mine). Degeaba e fotomodel dacă îţi scade IQ-ul când deschide gura. Pe de altă parte, degeaba este un geniu cu simţul umorului şi caracter plăcut dacă este hâdă cu spume.
Bine, eu oricum nu caut pe cineva care să exceleze la ambele capitole. Ci doar pe cineva care să aiba câte puţin din toate. O fată cu farmec de modă veche.
Cine ştie când o s-o găsesc. Oricum mi-am promis acum mult timp că voi încerca să nu fac compromisuri, deci nu e grabă.
********** A piece of my mind **********
… Venit proaspăt de la lucrare. Am măsurat o parte din Vârlezi azi. Până ce ploaia ne-a gonit acasă.
Începe să îmi placă meseria asta. Înveţi multe:
-Să haleşti cum apuci, unde apuci, cât apuci.(dar deja ştiam asta)
-Să măsori pe ploaie, pe soare, prin boscheţi, prin râpe, scaieţi etc.
-Să dormi pe câmp cu soarele încălzind uşor partea dorsală.
-Să te cerţi cu babele screlozate care nu au treabă în timpul potopului.
-Să dai explicaţii fiecăriu băgător de seamă în legătură cu ce măsori.
Dar e mişto meseria. Creează ea nişte probleme când vine vorba să dai declaraţie de venit la sfârşitul anului. Impozitele dracului.
…facultatea fraţilor. În sfârşit. Azi mi-am văzut şi orarul. Crunt, dom’le, crunt. Am ştiut că şi George o să vrea să-l vadă. După 5 minute de analizat şi comparat cu al lui, aproape că nu îi era ciudă… noroc de unghii mici că nu a ajuns la jugulară. Şi probabil nici ceilalţi colegi ai mei nu au găsit aşa atrăgător orarul. Foarte multe ferestre. Rar prindem 2 cursuri consecutive.
De ce sunt aşa bucuros atunci? Simplu. Stau la 5 minute de facultate. Pe jos. Pot să vin acasă în fiecare fereastră. Şi avantajele nu se opresc aici. Dacă vine mama de exemplu să îmi dea vreo sarcină, am scuza la îndemânâ: „Scuze, dar în curând plec înapoi la facultate.” Acum rămâne de văzut cât de curând e curândul ăsta.
Cum să nu îţi placă facultatea. Un lucru lipseşte. Fete ca la FSEA sau Litere. În rest, mană cerească.
Zilele astea m-am simţit foarte melancolicos la capitolul muzică. Îmi aduc aminte când am văzut prima dată videoclipul următor. Fiori pe coloană. Foarte frumos realizat. Urmăriţi chiar şi cei care nu aveţi tangeţe cu rock-ul. Are mici intervale în care este un fir narativ. Realităţile războiului.
Ieri fost Iashington City.
Distrat mult.
Băut vin şi bere.
Mâncat cartofi şi fripturi. Şi ciuperci.
Dormit la 5 dimineaţa.
Trezit la 10. Înjurat.
Distrat. Râs de blondă.
Restaurant şi McDonald’s.
Tren Cluj-Galaţi înapoi. Cu george.
Mers 10 km, apoi oprit 1 oră. Înjurat toată scara ierarhică CFR.
Ajuns acasă 12 fără ceva.
Mâncat. Dormit.
După ce luni seara am pus de un grătar „de-al nostru”, cu multă bere, carne şi veselie şi după 2 victorii şi o înfrângere pe tabla de şah, am zis să dorm măcar 5 ore. Şi nici că am dormit mai mult. Dar până la urmă nu contează cum arăţi/miroşi când te înscrii la facultate. Important este să ai bani la tine şi sa te recunoască lumea cu buletinu în mână. Marţi la 12.00 eram deja student în anul 2 la cadastru.
Dar cum trebuia să sărbătoresc noul statut, am prins un maxi-taxi spre ţară, unde mă aştepta lumea… cu grătar. Nu ştiu cum, dar a trebuit să mă forţez să halesc 2 zile la rând numai grătar… a fost un chin suprem. După ce mi-am revenit am intrat direct în partea sportivă: zdrobit, tescuit… degustat. Ca la cules (aviz amatorilor). Spre marea mea bucurie partea mai grea (culesul) era deja terminată, deci nu a fost nevoie să îmi târăsc hoitu pe dealuri culegând struguri.
După ce am terminat de umplut butoaie, am servit un pui de somn (un fel de semi-comă). A doua zi, şofer spre ceilalţi bunici. Acolo, altă mâncare, alte sporturi. Încă o zi de mâncat, cules, mâncat, dormit, mâncat… etc. Seara încă o porţie de hibernare… până pe la 5 dimineaţa când fiziologia se vroia golită. Ies pe uşă şi mă uit în sus… pentru o clipă rămân blocat… o sumedenie de stele cum nu vei vedea niciodată la oraş. Norocul face ca tocmai în acea clipă să treacă şi un meteor prin atmosferă şi să îmi pot pune o dorinţă. Aproape că uitasem de fiziologie.
Frumos, frate.
A doua zi acasă. Sporturile de toamnă încheiate cu succes. Şofer fiind, am reuşit să mai urechesc puţin maşina… 120 cu mama în dreapta… probabil aş fi aflat la cât se căpăceşte dacă eram singur.
De câteva zile sunt puţin răcit. Ciudat, că de obicei nu sunt genu de om bolnăvicios. O fi vârsta de vină. Eh, asta este… cine vrea să fie sănătos mereu?
Am împrumutat de la ai mei încăpăţânarea de a nu folosi medicamente decât în cazuri extreme. Apelez la leacuri mai băbeşti… ceaiuri, inhalaţii, râs. Că veni vorba… banc:
O tipă mergea pe stradă când un tip se gândeşte s-o abordeze :
„Nu cumva avem acelaşi drum, frumoaso?”
„Nu cred”
„De ce?”
„Pentru că eu nu mă duc în p***a mă-tii”
Este singura variantă găsită pe youtube. O melodie… divină. (părerea mea).
… îmi aduc aminte de mentorul meu portocaliu vărgat, fomist şi lenos. Garfield. Şi când mă compleşeşte melancolia, întind un pointer alene spre firefox şi google-uiesc numele lui. Apar zilnic cu un anumit ziar american (probabil, neinteresant). Imposibil să nu găsesc ceva care să aducă un zâmbet pe chipul unui ceferist. Din producţia de luna asta am selectat ceva gustos şi pentru voi:
Complet stupid? De acord… dar voi nu-l cunoaşteţi cum îl cunosc eu. 😀
Ceferistu' 