Şşşşşşi am ajunsssss…

…acasssssă. În sssfârşşşşit. A fossssst un weekend desssstul de interessssant. Trebuie sssssă recunossssc că Bucureşşşşştiul nu esssste aşşşşa de nassssol pentru o vizită. Nu aşşşş putea sssssă locuiessssssc acolo, dar essssste plăcut pentru câteva zile.

Am vizitat parcul Cişşşşşmigiu, parcul Carol şşşşşi am fossssst la cursssse FIA GT. M-am plimbat cu metroul în lung şşşşşşşi-n lat. Am văzut de aproape gara de nord şşşşşi am făcut pe bucătarul acasă la Sssssschumi. Pizza, cartofi pai cu nemiluita. Cam cu asssssta am delectat fetele… şşşşi pe George.

Bucureşşşştiul vechi (Lipssssssscani parcă) m-a impressssssionat dessssstul de mult. Era o atmosssssferă foarte… „issstorică”, clădiri vechi, localuri de cabaret… tot ce mai lipsssea erau nişşşte maşşşini de epocă.

Cred că mi-am ssssatissssssfăcut curiozitatea assssupra Bucureşşşţiului pentru vreo 2-3 ani.

Ma gândeam…

…zilele astea câte ponoase trag din faptul că sunt (sau sunt considerat) rocker. Sigur, stilul în care îmi ţin părul şi 50% din muzica mea indică în direcţia asta. Dar totuşi, doar 50%, şi chiar şi procentajul ăsta consistă în maxim 150 de piese cât de cât melodioase… nu zgomot. Şi mai este  înca un 50% acolo care pretind că mă distanţează foarte mult de majoritatea afonilor care ne încojoară. Câţi au auzit de Antonin Dvorak, de Aram Khachaturian sau Edvard Grieg? Sau câţi ştiu măcar 3 opere ale faimoşilor Mozart, Beethoven, Bach sau Ceaikovski… sau măcar numele lor complet. Că de ascultat, puţini ascultă din pură plăcere, şi nu doar să pară „dăştepţi, bă”.
Şi nu doar marii compozitori sunt de ascultat. Foarte multe formaţii actuale se descurcă foarte bine la compus. Un exemplu foarte bun este Secret Garden, o formaţie de muzică de cameră, care au dus vioara, flautul şi pianul mai departe, le-au împletit cu sunete moderne sintetizate.
Dar desigur muzica bună nu se opreşte aici. Nu am şi nici nu voi avea nici o problema cu muzica popularş şi ţigăneasca. Prima este folclor, şi e adevărat ca numai „bătrânii” ştiau să cânte. Şi la muzica ţigănească… e greu să nu apreciezi acordeonul cântat de un cunoscător şi nişte alamuri confecţionate în corturi. Exemplul cel mai bun este Goran Bregovic.
Aş vrea măcar o dată să mă duc la opera din Sydney, sau oricare alta. Să văd cu ochii mei virtuozi şi să aud… muzică.

Şi azi…

… în sfârşit a plouat. Mai ales că zilele trecute mă simţeam ca un mic pe grătar. Sau mai bine zis o bucată de porc cu slănină (ce porc sunt :X… George ştie). Şi a venit exact la momentul oportun ruptura cerurilor. Deja terminasem de jucat baschet, sucul era băut, chipsurile erau mâncate şi grădina plimbată. Am ajuns acasă exact când şuvoaiele dădeau în clocot, dar spre norocul meu celularul a avut grijă să mai ies o tură afară, în potop. Mama. Tocmai ieşea de la serviciu şi avea nevoie de şofer. Măcar monstru’ galben e cât de cât…. fără găuri în plafon.

Traficul era frumos, vedeam aproape 400 metri în faţa maşinii… cu ştergătoarele la maxim. Dar umezeala din aer nu conta pentru taximetrişti… ca ziua pe uscat se conducea, chit că abia se vedea strada din cauza apei. Oricum, am avut ocazia să spăl pe ochi un pieton, dar nu prea conta… deja prinsese miezul potopului şi contribuţia mea a fost neglijabilă… nu am găsit nici o bucăţică de carne în frigider.

Încă o zi pierdută cu folos.

Secret Garden – Dreamcatcher

La cererea…

… unui cititor voi dezvălui o bucată de informaţie asupra aparaturii cu care lucrez.

Teodolitul este un instrument de măsurare a unghiurilor orizontale (unghiului faţă de zenit) şi verticale (faţă de orizont) , fiind utilizat în geodezie, minerit. Măsurătorile se fac cu ajutorul unui stativ care este reglat (calare) perfect orizontal cu ajutorul a două nivele cu bulă de aer (nivelă sferică şi nivelă torică), instrumentul este dotat cu o lunetă cu ocular gradat cu rolul de ajutor al operatorului pentru vizarea exactă a unui punct de pe teren, unghiurile verticale sau orizontale se determină cu ajutorul unor cadrane gradate (goniometru). Predecesorul teodolitului fiind Dioptra (antichitate), Azimutalquadrantul (prin anii 1500) fiind folosite în tirangulaţie şi astronomie. La teodolitul cu repetiţie prin însumarea unghiurilor creşte precizia de măsurare a unghiurilor, iar cu ajutorul Tahimetrului cu reducţie se pot măsura distanţa şi gradul unei curbe, care în prezent se realizează cu ajutorul laserului sau pe cale electronică (staţii totale).

În poză este Theo 020, un teodolit pe care eu însumi am lucrat.

E cald

Nu se mai poate dom’le. Este incredibil de cald. Şi faptul că sălăşluiesc în oraşul ăsta industrial nu ajută cu nimic. 2 ore am fost azi pe afară. Noroc de o bucată de pânză pe capul meu, că altfel la noapte s-ar fi învârtit casa cu mine.

Nici nu aş fi ieşit din casă mai devreme de 20.00, dar când şefu sună să mergem la o lucrare, nu putem să zicem nu, mai ales că ies bani frumoşi. Şi uite aşa abordez eu traficul infernal pe căldura asta imbecil de mare. Vreo 2 „şoferi” erau să mă servească, că doar e legea aia nouă… dacă ai lămâie în geam, pierzi prioritatea. Eh, măcar monstruleţul galben a mers decent.

P.S. Pe faleză se va contrui un parc pentru „sk8teri”. Asta am măsurat azi.

Reflexie

Într-un timp, acum ceva luni, aveam o plăcere să meditez, să mă gândesc aiurea, atât la mine cât şi la ceilalţi. Am şi uitat cum este să stai şi doar… să gândeşti. Poate am pierdut dorinţa meditaţiei, poate cineva mi-a furat-o, sau poate doar nu-mi mai place ce văd. Sunt „om mare” acum, am responsabilităţi, griji. Deja lumea asta materialistă a început să mă sufoce.

Ţin minte că ultima dată când am stat singur cu gândurile mele a fost vara trecută, după ce a murit bunica. Atunci mă gândeam cât de idiot am fost. De ce? Simplu: copil fiind, îmi petreceam mai bine de jumătate de vară la ţară, şi făceam foarte multe prostii. Dar asta este copilăria. Însă bunica era acolo mereu, relativ severă, „educându-mă” din când în când pentru tâmpeniile făcute de mine. Şi când eram copil o uram pentru asta. Acum când mă duc pe acolo, tot farmecul a dispărut, toată „magia”. Totul este formal, sec.

După înmormântare, o zi m-am gândit într-una la prostia mea, şi la faptul că de fapt bunica ţinea cel mai mult la mine. Nu reuşeam să plâng, poate din cauză că eram foarte obosit, după două zile pline de încărcătură emoţională, rude devastate, lipsă totală de somn. De atunci foarte rar am mai pierdut timp meditând.

Ţin minte că în timpul ceremoniei funerare îmi repetam în gând mereu ceea ce am auzit de la bunici mereu şi mereu, în speranţa că voi reuşi : „Când mor, să nu plângeţi, am dus o viaţă frumoasă.”

Nu ştiu de ce tocmai azi am simţit nevoia să fiu iar singur cu gândurile mele…  nu mai ştiu nici dacă am ajuns să fiu aşa cum mi-am promis acum ceva timp… nu ştiu de ce vă spun vouă ce este în mintea mea. Mereu m-am considerat romantic, mereu am vrut să fug de tiparul societăţii… nu pot să zic că mi-am făcut prea mulţi prieteni aşa, dar ăsta este caracterul meu, credinţa mea.

Sper să nu am prea multe regrete peste ani.

New kid on the block…

Îl văd, îl văd…. esteeee…. esteeeeeeeee…. băiaaatttt. Felicitări. O nouă minte a răsărit şi se va numi Maphias .
Nu fiţi răi cu el, e învăţăcel. Se pare că a dat de gustul exprimării libere şi a confecţionat un blog. Apreciaţi ideile lui, ideile sunt definitorii pentru o persoană.

La mulţi ani!

Azi e ziua tatălui meu. 50 de ani, în floarea vârstei. Poate începe să trăiască, mai ales că se pensionează. Şi cum este o vârstă rotundă, ne-am mobilizat şi am pregătit o cină festivă… ca la moldoveni.

– 20 de pulpe împănate (la grătar)

– 2 kg de cârnaţi dezertori (la grătar)

– 1 kg de ciuperci cu brânză (la grătar)

– o oarecare cantitate de salată de fructe (nu la grătar)

– tort de îngheţată

M-am chinuit să aprind cărbunii ( fără lemne) cam 20 de minute. Carrera 95 a ţinut locul lemnelor.

Se spune că dacă săruţi o ţigancă, mereu o să îţi iasă focul. Azi am dovedit că sunt un Cassanova colorat.

Toate peste toate, o zi frumoasă, dar incredibil de obositoare.

A2+…

… e grupa mea de sânge. Şi nu mi-au trebuit decât 20 de ani să aflu. Şi nu aflam nici acum, dar la cerinţa unei prietene, am fost să donez sânge în scopuri caritabile.

Ajung acolo, mă trece în catastif şi mă trimite la triaj. Acolo am dat un test. Grilă.

Fumaţi?

Aţi avut vreodată SIDA, hepatită, TBC…….?

Aţi întreţinut relaţii sexuale în ultimele 6 luni?   (deja devine interesant)

– cu câte persoane?

Aţi întreţinut relaţii sexuale cu cineva bolnav de SIDA, hepatită…….?

Aţi întreţinut relaţii sexuale cu o persoană plătită petru aşa ceva?

Aţi acceptat vreodată bani pentru a întreţine relaţii sexuale? (hai las-o)

Aţi fost vreodată deţinut?  (2 luni în Alcatraz)

Sunteţi însărcinată? (deja e invadare de intimitate)

– de cât timp?

Când aţi consumat ultima dată alcool?

– ce aţi consumat?

– în ce cantitate?

După testul cu pricina, m-a înghesuit într-o cămăruţă şi m-a tăiat…. la deget. Pentru grupa de sânge şi test de sânge.

Încă 30-40 de minute şi mă găseam întins pe un scaun (ca la dentist) cu acu’ în vene şi uitându-mă la TV. 450 ml… o nimica toată.